Articole

Descrierea mâncării drept „exotică” e semn al colonialismului / Bucătăria franceză, acuzată de „rasism”

6 minute necesare pentru a citi articolul

Un critic gastronomic de la ziarul Washington Post a afirmat într-un material publicat zilele trecute că mâncarea nu ar mai trebui descrisă drept „exotică,” deoarece acest lucru „consolidează xenofobia și rasismul.”

Materialul semnat de G. Daniela Galarza a venit la doar câteva săptămâni după ce o profesoară de la University of Connecticut School of Law a sugerat că obiceiurile alimentare franceze întăresc „dominația persoanelor albe asupra minorităților etnice.”

Bucătăria franceză, considerată una dintre cele mai apreciate și sofisticate din lume, este văzută ca „rasistă.”

În materialul său, G. Daniela Galarza, care scrie pentru secțiunea culinară a ziarului Washington Post, susține că mâncarea nu ar mai trebui descrisă ca „exotică.”

Galarza și-a început articolul referindu-se la o recenzie de restaurant din 1993 tipărită chiar de Washington Post, care se referea la mâncarea afgană servită la Sunrise Kebab din Bethesda (Maryland) ca fiind „exotică.” Ea insistă că utilizarea cuvântului „spune mai multe despre cum (cei de la Post) au văzut lumea decât despre bucătăria în sine.”

Galarza se plânge apoi de cititorii care au reacționat la rețeta ei de ramen pe care a publicat-o într-un newsletter recent. Unul dintre cititori a numit-o ca provenind dintr-o „bucătărie străină exotică,” în timp ce altul a scris că „ingredientele exotice” necesare în rețeta ei sunt greu de găsit în magazinele alimentare tipice, întrebând-o pe jurnalistă dacă „ați putea să încercați, vă rog, să alegeți câteva rețete cu ingrediente care sunt ușor disponibile?”

„Citind acest cuvânt m-a lovit ca o palmă și, inițial, nici măcar nu eram sigură de ce. Au crezut (cititorii) că felul de mâncare suna ciudat sau dezgustător? Sau au fost aceste ingrediente pur și simplu greu de găsit pentru ei?” s-a întrebat Galarza.

„Am avut câteva schimburi productive cu cititorii pe această temă, astfel încât să le pot rezolva mai bine problemele. Concluzia mea? Ce este ‘exotic’ pentru tine nu este ‘exotic’ pentru vecinul meu, s-ar putea să nu fie ‘exotic’ pentru mama mea, probabil că nu ar fi ‘exotic’ pentru cel mai bun prieten al meu.”

„Prima problemă cu cuvântul este că, probabil în ultimele două decenii, și-a pierdut semnificația esențială,” a explicat ziarista de la Washington Post. „A doua problemă, mai importantă, este că utilizarea acestuia, în special în cazul alimentelor, prelungește indirect distanța metafizică dintre un grup de oameni și altul și, în acest sens, întărește xenofobia și rasismul.”

„La fel ca ‘ethnic’ (etnic) și ‘alien’ (străin), cuvântul ‘exotic’ a fost inventat pentru a descrie ceva străin,” se afirmă în materialul din Washington Post.

„Astăzi, doar câteva lucruri sunt încă descrise în mod constant ca fiind exotice, între care: animale; locuri (de exemplu,vacanțe exotice); autoturisme; femei; și, desigur, mâncare. Auzind ceva descris ca exotic evocă câteva imagini specifice: un explorator care aruncă o privire printr-o junglă deasă cu binoclu, privind curios oamenii sau flora sau fauna dintr-o poieniță. Vânătorii în căutarea vânatului sau a pieilor sălbatice. Expresia facială a unui gazde de televiziune care gustă pentru prima dată o anumită mâncare.”

Jurnalista a vorbit cu mai mulți profesori care se opun în mod similar utilizării termenului de „mâncare exotică,” inclusiv unul care a insistat că cuvântul este „legat de istoria colonialismului și a sclaviei.”

Ziarista a menționat, de exemplu, o observație a profesoarei de sociologie Chandra D.L. Waring, de la la Universitaty of Massachusetts Lowell, care a precizat: „Nu am auzit niciodată cuvântul ‘exotic’ folosit cu referire la ceva care este alb. Știi că ‘exotic’ înseamnă ‘altul’ sau ‘diferit’ dintr-o perspectivă albă dominantă pentru că nimeni nu spune vreodată: ‘Mă duc într-o vacanță exotică, mă duc la Lowell în Massachusetts.’ Nimeni nu spune vreodată: ‘Hai să mergem la acel restaurant exotic nou, să mergem la McDonald’s.’”

De asemenea, Serena J. Rivera, profesoară asistentă de portugheză și spaniolă la University of Pittsburgh, a afirmat că termenul ‘exotic’ este „complet legat de istoria colonialismului și sclaviei. Dacă ești exotic, dacă ești automat un ‘altul,’ nu ești unul dintre noi.”

„Deci, ce cuvânt să folosești în schimb? Nu vorbim aici nepărat de înlocuirea termenului ‘exotic’ cu un alt cuvânt, deși ‘rar’ sau ‘greu de găsit’ ar putea fi descrieri mai exacte pentru mâncăruri în unele cazuri. Este vorba de reajustarea viziunii pe care o ai despre lume,” a scris critica culinară de la Washington Post.

În opinia jurnalistei, „în cele din urmă, există doar două tipuri de mâncăruri: mâncarea cu care sunteți familiarizați și mâncarea cu care nu sunteți. Dacă o anumită mâncare se încadrează în această din urmă categorie, pentru voi, mai degrabă decât să exprimați dezgust sau dispreț, întrebați-vă: De ce nu sunt familiarizat cu el și n-aș vrea oare să schimb asta?”

Val de critici

Materialul publicat de Washington Post – o publicație considerată apropiată de stânga politică americană – a stârnit, așa cum era de așteptat, un val de critici. Aceasta în contextul unei ofensive tot mai mari în țările occidentale ale așa-numitei cancel culture, fenomenul promovat de stânga liberală si progresistă din Occident prin care se „anulează” persoane, branduri, emisiuni, cărți, filme sau cuvinte din cauza a ceea ce unii consideră a fi remarci sau ideologii ofensatoare, rasiste sau controversate.

Criticii, în special din dreapta conservatoare, au criticat opinia ziaristei că termenul ‘exotic,’ folosit în context gastronomic, ar putea „întări xenofobia și rasismul.”

„Contra perspectivă: nu” consolidează xenofobia și rasismul, a reacționat editorul Reason, Robby Soave.

„ok, dar mai pot numi dansatorii așa (exotici)?” a comentat T. Becket Adams de la Washington Examiner, în timp ce Noam Blum de la Tablet Magazine a afirmat: „Această ziaristă este supărată că cititorii s-au plâns că rețetele ei includ ingrediente pe care nimeni nu le poate găsi nicăieri.”

„Nu poți repara acest nivel de stupizenie,” a scris și Pradheep J. Shanker de la National Review.

Bucătăria franceză, rasistă?

Articolul din Washington Post a venit la câteva săptămâni după ce o profesoară de drept din Statele Unite, care a studiat „privilegiile culinare” și „dominația gastronomiei albilor,” a declarat că bucătăria franceză este „rasistă.”

Potrivit The Times , o înregistrare video a Mathildei Cohen, care discută despre „gastronomia albă” la un seminar organizat de Sciences Po și Université Paris Nanterre, a provocat consternare în Franța, unde bucătăria este privită „ca o piatră de temelie a identității naționale.”

Cohen, de la Connecticut University, a sugerat că obiceiurile alimentare franceze au întărit „dominația” albilor asupra minorităților etnice.

O lucrare academică care a făcut parte din prezentarea lui Cohen a afirmat că „cultura alimentară a Franței… a fost mijlocul central de formare a identității rasiale și etnice prin sclavie, colonialism și imigrație. Caracterul alb dominant al bucătăriei franceze este cu atât mai puternic cu cât este nu este denumit, permițând majorității rasiale să beneficieze de privilegii alimentare fără a fi nevoie să își recunoască originea rasială,” a scris The Times.

În prezentarea sa, Cohen discută despre „caracterul alb dominant al alimentelor în cultura franceză,” despre care profesoara americană a spus că poate fi definit și ca „utilizarea mâncării pentru a consolida albul ca identitate rasială dominantă.”

În clipul video, Cohen a precizat că „mâncarea franțuzească este adesea prezentată ca un ritual național la care fiecare cetățean poate participa în mod egal. Dar căile de mâncare franceză sunt modelate de normele albe din clasele medii și superioare… limitele caracterului de a fi alb sunt controlate prin întâlnirile culinare zilnice.”

Cohen a mai spus că „o strategie” pe care non-albii din Franța o folosesc pentru a „acționa ca albii” este să mănânce mâncare tipic franceză. În școli, „normele albe, creștine sunt considerate implicite, la fel cum caracterul de a fi alb în sine este adesea interpretat ca o identitate neutră, non-rasială.”

Times a menționat că jurnalistul David Abiker a oferit o abordare plină de umor în ceea ce privește teoriile lui Cohen, în timp ce le-a cerut francezilor să îngenuncheze în bucătăriile lor și „să se autoflageleze cu pămătufurile.”

Surse: Washington Post, FoxNews, The Times, The Blaze

Citeste articolul complet pe www.g4media.ro

Primeste ultimele noutati pe mail

O colectie de articole selectate de echipa noastra. O data pe zi. Te poti dezabona oricand.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *