CoronavirusLife styleSporturi

Cat de importanta e siguranta psihologica la job in contextul COVID-19? Cum putem preveni anxietatea Interviu

9 minute necesare pentru a citi articolul

Starile de anxietate care apar in contextul pandemiei de COVID-19 por fi combatute prin cateva metode usor de implementat, iar siguranta psihologica la job este unul dintre cele mai importante lucruri de care un manager trebuie sa aiba grija.

Raspandirea noului coronavirus ne-a transformat brusc vietile, asa ca am trecut intr-un timp scurt prin niste schimbari rapide.

Cand vine vorba de a caracteriza experienta de a ramane acasa, 35% dintre romani spun ca este mai degraba placuta, 34% ca este mai degraba neplacuta, iar 30% – nici placuta, nici neplacuta, potrivit celui mai recent sondaj realizat de Institutul Roman pentru Evaluare si Strategie (IRES).

Insa, in ultimele doua saptamani, a crescut proportia celor care considera ca experienta este mai degraba neplacuta (in sondajul din 16-17 martie, proportia era de 19%).

Pe de alta parte, 1 din 10 angajati care au participat la un sondaj efectuat de
platforma de recrutare BestJobs nu mai are job. In plus, aproximativ 15% au fost trimisi in somaj tehnic, in timp ce 16% au acum un salariu mai mic.

Doar pentru 32% dintre angajati situatia profesionala a ramas neschimbata, iar in contextul actual, cu riscuri mari pentru economie cauzate de epidemia de COVID-19, peste 90% din angajati apreciaza ca e greu sau chiar foarte greu sa gasesti un nou loc de munca.

Iar daca la aceste realitati adaugam starea de incertitudine, teama de imbolnavire, grija fata de cei dragi, potentialul inrautatirii crizei sanitare si a celei economice, este foarte probabil sa intram intr-o stare de hipervigilenta care poate genera episoade de panica.

Situatia este una speciala, fara indoiala, insa cum am putea transforma anxietatea cauzata de COVID-19 intr-o stare de vigilenta sanatoasa? Iar pentru cei care lucreaza de acasa, cum s-ar putea crea echipe virtuale care sa functioneze cu adevarat? In plus, ce rol au managerii in crearea unui spatiu de siguranta psihologica, atat de necesar in aceste vremuri?

Ne-a raspuns la intrebari Maria Ioana Telecan, psiholog in domeniul Psihologiei Muncii si Transporturilor, care in prezent este doctorand in cadrul Scolii Doctorale de Psihologie Cognitiva Aplicata, la Universitatea Babes-Bolyai, cercetarea sa avand ca tema investigarea proceselor prin care se asteapta din partea angajatilor sa-si gestioneze emotiile, astfel incat acestea sa fie in conformitate cu regulile definite la nivel organizational.

Ce este anxietatea si cum o putem gestiona in timpul COVID – 19?

Traim niste vremuri ingrijoratoare pe plan mondial si nici Romania nu a fost ocolita de noul coronavirus. In astfel de vremuri, emotiile negative (de la anxietate la stres, la furie sau disperare) preiau controlul asupra mintii noastre. Este normal sa ne ingrijoram, dar nu trebuie sa ne panicam; panica poate face mai mult rau decat bine, atat din punct de vedere fizic, dar si din punct de vedere psihic.

Inainte de toate, anxietatea este o emotie fundamentala, care ne este cunoscuta tuturor; am intalnit-o si am trait-o in numeroase situatii de viata, inca de la varste fragede. Ea reprezinta raspunsul la o amenintare necunoscuta, o stare de anticipare a unui potential pericol, care s-ar putea petrece in viitorul apropiat sau nu.

Spre deosebire de frica, furie, tristete, bucurie – emotii care pot fi vizibile cu usurinta prin intermediul expresiilor noastre faciale -, anxietatea este o experienta mai privata si nu este la fel de usor de recunoscut.

Starea de anxietate este caracterizata de ingrijorari persistente si deranjante. Astfel, mintea noastra pare a fi inundata de ingrijorari (“Ce se intampla daca…?”), cu imagini inspaimantatoare (“Toata lumea va rade de mine!”), cu amintiri neplacute (“Nu vreau sa-mi aduc aminte cat de rau a fost cand…”) sau indoieli repetate (“Poate nu am facut bine…”).

Atunci cand resimtim anxietate, este bine sa avem la indemana cateva metode utile prin care o putem combate. In literatura de specialitate regasim mai multe modalitati, dar, pe scurt, ma voi rezuma la urmatoarele:

  • Relaxati-va mintea si corpul – invatati o tehnica scurta de relaxare pe care sa o folositi in cursul zilei, cand va simtiti foarte tensionat sau epuizat

De exemplu: asezati-va comod pe un fotoliu, adoptati o pozitie cat mai confortabila, cu palmele deschise, sprijinite pe coapse sau incrucisate pe abdomen si inchideti ochii. Respirati lent, profund, ritmic, ca la sport, inspirati cam 5 secunde, apoi expirati pana cand plamanii se golesc de aer si lasati corpul sa se relaxeze: picioarele, bratele, trunchiul, apoi gatul, ceafa si fata.

Pe masura ce respirati, toti muschii corpului devin relaxati, cand va simtiti destins fizic, autosugerati-va o stare de calm, pace interioara si incredere. Tot exercitiul poate dura 10-15 minute.

  • Identificati temerile si confruntati-le – incercati sa recunoasteti situatiile, senzatiile sau gandurile specifice care va deranjeaza

Clasati temerile de la cea mai redusa (ca intensitate) la cea mai puternica si identificati in mod precis care este urmarea de care va temeti. Prin expunerea graduala si asistata la situatiile anxiogene, veti incepe treptat sa schimbati modul in care percepeti aceste situatii.

Cateodata, un gand negativ ce apare in mod repetat in minte poate provoca stres. Pentru a-l alunga, va puteti crea o senzatie de relaxare concentrandu-va asupra unui singur lucru (cuvant sau imagine placuta). Gasiti un loc linistit, faceti-va comod, inchideti ochii, inspirati si expirati profund si incet, iar apoi concentrati-va numai asupra imaginii mentale placute.

Iata deci cateva metode pe care le puteti practica, atunci cand va confruntati cu starea de anxietate, pe care o puteti combate si mai eficient apeland la ajutor specializat.

Ne ajuta proiectarea pe termen lung sa ne gandim la ce am vrea sa facem in viitor?

Da, o criza ne poate scoate mult din zona noastra de confort, emotiile negative preluand controlul asupra mintii noastre. Credem ca gandim realist, cand, de fapt, atentia devine captiva stirilor negative. Cum vestile rele sunt memorate mult mai repede si reamintite mult mai usor, construim astfel scenarii catastrofale despre viitor, iar situatiile neutre sunt intelese ca fiind periculoase.

Astfel, o practica sanatoasa in situatia actuala este sa incercam sa fim perseverenti in proiectele noastre personale, sa nu renuntam la ele. Facand asta, vestile proaste sau starile neplacute ne vor afecta mai putin.

Daca avem un scop/obiectiv si ne straduim sa il atingem sau sa ramanem focalizati pe el, vom avea cu siguranta si o stare de bine. Nu trebuie sa uitam ca starea de bine si fericirea se exerseaza!

Acum ca mediul de munca s-a schimbat, pentru majoritatea angajatilor e acasa, cum pot angajatorii sa comunice eficient cu acestia si sa formeze/coaguleze echipe chiar si virtual?

Este binecunoscut faptul ca, de multe ori, comunicarea se face prin intermediul managerului care coordoneaza echipa, care trebuie sa fie in permanenta la curent cu stadiul desfasurarii activitatilor, resursele necesare atingerii obiectivelor, schimbarile de directie care intervin pe parcurs in ceea ce priveste planurile, nevoile membrilor echipei.

Dat fiind situatia actuala, cand munca de la birou se muta acasa, managerii trebuie sa se reorganizeze. Astfel, o practica din ce in ce mai des intalnita in organizatii este formarea de echipe virtuale.

Intr-o echipa virtuala, angajatii interactioneaza electronic cu alti colegi sau angajati ai altor companii, bazandu-se pe tehnologia informatiei si a comunicarii, mai degraba decat pe comunicarea fata in fata (Avram E., Cooper C., 2002). Mai simplu spus, prin echipa virtuala se intelege un grup de oameni care interactioneaza pentru a atinge o serie de obiective, in afara organizatiei tipice, si, respectiv, este facilitata de tehnologie.

Pe scurt, acestea au nevoie de aceleasi lucruri de care are nevoie orice echipa ca sa supravietuiasca: un scop bine definit, o insusire explicita a rolurilor si a sarcinilor, optiuni de comunicare, de invatare si schimbare a directiei/strategiei atunci cand este nevoie.

Managerul care coordoneaza echipa virtuala trebuie sa stie cum sa isi ajute echipa sa invete in primul rand cum sa fie o echipa virtuala. Si, mai mult decat orice, trebuie sa creeze modalitati de a face ca munca, indiferent unde este ea proiectata, sa devina vizibila pentru fiecare dintre membri.

Exista mai multe tipuri de comunicare virtuala, care sunt din ce in ce mai utilizate de organizatiile moderne pentru a inlocui sedintele fata in fata, atunci cand grupul de munca este format din persoane care sunt in diferite colturi ale tarii (Hiltz & Turoff, 1978).

Practic, in cadrul unei sedinte virtuale, participantii tasteaza si citesc informatiile mediate de calculator. Acestia pot fi online in acelasi timp si atunci sedinta este una sincronizata. Asa cum ne-am dat seama, acest tip de comunicare este diferita fata de intalnirile fata in fata in cadrul unui grup, unde membrii echipei vorbesc, asculta si observa comportamentul non-verbal prin care transmit si primesc diferite mesaje (Hiltz, Johnson & Turoff, 1986).

Asadar, comunicarea virtuala le permite membrilor unui grup sa lucreze impreuna fara a fi nevoie sa se intalneasca fata in fata, iar acest lucru reprezinta o economie de resurse pentru multe dintre organizatii (Li, 2007).

Oricare ar fi modalitatea de interactiune, virtual sau fata in fata, daca sedintele si munca in echipa nu se desfasoara intr-un climat de colaborare si deschidere, managerul nu o sa fie capabil sa sesizeze adevaratele probleme din interiorul echipei, comunicarea cu managementul nu o sa fie obiectiva, iar lipsa sprijinului din partea conducerii o sa intarzie sa apara si, de cele mai multe ori, duce la esecul echipei.

Atata timp cat schimbarea atitudinii fiecarui membru fata de echipa si fata de organizatie o sa intarzie sa apara, eficacitatea muncii in echipa si satisfactiile personale si de grup se vor lasa asteptate.

In aceasta perioada, angajatii au nevoie de siguranta psihologica la locul de munca, mai mult ca oricand. Sa dezvoltam putin acest subiect

Din ce in ce mai mult se discuta despre impactul pe care coeziunea unei echipe il are in cresterea performantei, rolul increderii intre membrii echipei, climatul care sa faciliteze comunicarea, oferirea feedback-ului si incurajarea membrilor echipei astfel incat acestia sa fie proactivi in munca si sa isi atinga obiectivele organizationale.

In literatura de specialitate se arata faptul ca una dintre cele mai intalnite si eficiente metode prin care performanta unui grup poate sa creasca este coeziunea (Cartwright, 1968; Davis, 1969 citat din Beal si colab., 2003).

In cadrul multor organizatii se incearca consolidarea echipei prin determinarea oamenilor sa se apropie unii de ceilalti, sa se aprecieze si, de asemenea, sa creeze acea senzatie de mandrie ca apartin unui grup.

Atunci cand coeziunea este puternica, grupul tinde sa fie motivat si sa performeze mai bine si sa aiba abilitati mai bune de coordonare a activitatilor, astfel incat obiectivele si sarcinile sa fie atinse cu succes (Cartwright, 1968; Davis, 1969).

Totusi, in baza neajunsurilor pe care uneori le prezinta coeziunea fata de echipa, in psihologie a aparut un concept numit psychological safety (siguranta psihologica), care doreste sa aduca un plus procesului de coeziune.

Astfel, acest concept a aparut mai degraba ca o necesitate de a crea un mediu controlat si confortabil pentru indivizi astfel incat acestia sa se simta increzatori in fortele proprii si capabili sa se schimbe.

Siguranta psihologica in cadrul grupului este practic o credinta mentala impartasita ca echipa este un mediu sigur in care iti poti asuma un risc interpersonal (Edmondson, A., C., 2003). Intr-o echipa in care siguranta psihologica a indivizilor este ridicata, libertatea si deschiderea la nivel interpersonal cresc si indivizii se vor angaja mai usor in comportamente riscante care sunt necesare in procesul lor de invatare (Newman A., Donohue R., Nathan E., 2017).

Un avantaj al sigurantei psihologice este acela ca ofera increderea ca echipa nu va respinge sau va pedepsi un membru pentru ca isi exprima un punct de vedere, o opinie.

Concret, ce pot face managerii astfel incat sa creeze sau sa mentina spatiul de siguranta psihologica in aceasta perioada?

Unul dintre factorii importanti este comportamentul pe care il are managerul in cadrul echipei. Astfel, s-a demonstrat ca modul in care managerul isi conduce echipa poate avea un impact foarte mare asupra procesului de invatare in cadrul grupului. (Edmondson, A., C., 2003).

Astfel, in scopul usurarii de a construi un astfel de mediu, literatura de specialitate (Edmondson, A., C., 2003) propune urmatoarele:

  • Cautarea sprijinului intre colegi pentru constientizarea importantei pe care o pot avea comportamentele proactive si cooperative dintre ei;
  • Acordarea si cererea feedbackului intr-un mod constant pentru imbunatatirea procesului de invatare si cresterea performantei atat a managerului, cat si a echipei;
  • Discutarea erorilor si preocuparea – in contextul sigurantei psihologice – de a permite membrilor echipei sa spuna cu voce tare ceea ce gandesc, ceea ce ii preocupa si care sunt problemele intampinate de ei, astfel reducand ingrijorarile cu privire la consecinte;
  • Angrenarea in comportamente inovatoare si inovatie – comportamentele inovatoare pot fi definite ca fiind realizarea de lucruri diverse intr-un mod practic pentru a obtine rezultate utile. Inovatia apare mai frecvent daca oamenii se simt in siguranta in grupul din care fac parte. Prin urmare, siguranta psihologica, prin usurarea asumarii riscului si a dorintei de a veni cu idei noi fara a exista teama de rusine sau frica poate sustine comportamente inovatoare si inovatia din interiorul echipei;
  • Extinderea granitelor – aceste comportamente descriu comunicarea cu alte grupuri. Ele pot implica asumarea riscurilor interpersonale, incluzand cerinta de ajutor sau resurse, cautarea feedbackului si a increderii, transmiterea vestilor negative precum intarzieri, depasiri ale termenelor stabilite.

Asadar, atunci cand membrii echipei colaboreaza, intreaga echipa are de castigat! Ajungand la consolidarea relatiilor dintre membrii unei echipe se poate dezvolta si acest sentiment de siguranta psihologica, care are si rolul de a crea un mediu orientat mai mult spre crearea unui context favorabil, astfel incat indivizii dintr-un anumit grup sa fie proactivi, cooperanti si deschisi sa se schimbe si sa isi exprime liber ideile.

Referinte

Avram E., Cooper C., L., (2008) – Psihologie organizational – manageriala. Tendinte actuale. Polirom;
David A., C., Aaron T. Beck (2012) – Terapia Cognitiva a Tulburarilor de anxietate. Editura ASCR;
Edmondson A., C., (2009) – Psychological Safety and Learning Behavior in Work Teams. Johnson Graduate School of Management, Cornell University;
Hiltz, S. R., & Turoff, M. (1978). The network nation: Human communication via computer;
Hiltz, S. R., Johnson, K., & Turoff, M. (1986). Experiments in Group Decision Making Communication Process and Outcome in Face-to-Face Versus Computerized Conferences. Human communication research, 13 (2), 225-252. DOI: 10.1111/j.1468-2958.1986.tb00104.x;
Li, S. C. S. (2007). Computer-Mediated Communication and Group Decision Making A Functional Perspective. Small Group Research, 38 (5), 593-614. DOI: 10.1177/1046496407304335;
Newman A., Donohue R., Nathan E., (2017) – Psychological safety: A systematic review of the literature. Human Resource Management Review.

Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.



Citeste articolul complet pe www.ziare.com

Primeste ultimele noutati pe mail

O colectie de articole selectate de echipa noastra. O data pe zi. Te poti dezabona oricand.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *