Cultura

despre noul chip al pasiunii totalitare

2 minute necesare pentru a citi articolul

Secolul XX a fost veacul pompierilor-incendiatori din istoria profetica a lui Ray Bradbury. Ei au ars, au vandalizat, au decapitat, au epurat, au terorizat, cu gandul la sanatatea omenirii in fine eliberate de inamicii ce-i ameninta seninatatea ei ideologica. Ei au fost gardienii cunoasterii, cei care, in numele partidului-stat, au exercitat nobila opera de ecarisaj a gandirii si a oamenilor. Prezentei lor le datoram spectacolele macabre ce au marcat, in Germania national-socialista sau in URSS si democratiile populare, triumful cenzurii si al barbariei asupra libertatii creatoare.

Insa varsta pompierilor-incendiatori nu este una trecuta, caci in era digitala pasiunile totalitare par a renaste, cu terifianta ubicuitate. In revolutionarii urbani de astazi preotii religiilor totalitare de ieri regasesc spirite afine. Deceniile au trecut, dar patima cu care gandirea unica este impusa ca solutie menita a mantui umanitatea nu a scazut in intensitate.

De la inaintasii lor, de la camasile negre si de la garzile maoiste, radicalii contemporani preiau scenariul de o simplitate terifianta al reeducarii prin intimidare si actiune directa. Agresivitatea lor este justificata prin arogarea superioritatii morale a cauzei lor. Brutalitatea simbolica este calea prin care egalitatea este, in cele din urma, instaurata.

Radicalismul care sta la temelia revolutiei culturale de acum vine din acest teren ideologic al veacului trecut si in el se poate recunoaste ambitia de a institui discursul unic care sa le excluda pe toate celelalte: tot ceea ce nu se incadreaza in norma decretata ca salvatoare este denuntat, interzis, epurat, caci nuantele nu mai au loc in acest moment al actiunii revolutionare. Traditia este, in integralitatea ei, acuzata ca fiind o ramasita reactionara. Orice distinctie este abandonata in favoarea elanului ce se hraneste din propria sa retorica.

Radicalismul care intra in scena, spre a ocupa spatiul public si impune noile reguli ale jocului, are ca scop asumat reeducarea ca prim pas in nasterea unei lumi curatite de pacatele trecutului. Vandalismul nu este niciodata inocent sau intamplator. El este premeditat si raportat la telul ce vizeaza remodelarea societatii.

Fanatismul pompierilor-incenditori din veacul XX – gaseste in emulii erei digitale un nou detasament de avangarda. Gandirea unica, in forma simplificata a retelelor de social-media, revine, pentru a reprima, inhiba, descuraja. Pasiunea totalitara se serveste de noile instrumente globale: mutatiile tehnologice nu fac decat sa ii accentueze potentialul de contaminare.

Utopia, cea care a desfigurat secolul trecut, este din nou printre noi. Chipul ei este unul pe care il putem recunoaste fara dificultate. Nu oamenii concreti, cu tragediile si suferintele lor, conteaza, ci soarta omenirii in mars spre progres. Radicalii sunt, invariabil, sedusi de marele desen al viitorului. Ei nu au timp pentru tenacele efort gratie caruia libertatea si demnitatea umana sunt protejate. Lumea la care viseaza este a ordinii perfecte, geometrice. Violenta simbolica si fizica serveste acestei cauze nobile.

Unanimitatea gandirii unice poate domni doar acolo unde spiritul critic si luciditatea democratica sunt amutite. Unanimitatea gandirii unice poate triumfa doar acolo unde ignoranta agresiva este pretuita ca reper unic al conduite umane. Intr-o asemenea lume, indoiala devine o crima ideologica. Intr-o asemenea lume, portavocea propagandei rasuna, victorioasa. Glasurile timide ale moderatiei au disparut si mandra lume noua poate incepe sa se nasca.

Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.



Citeste articolul complet pe ziare.com

Primeste ultimele noutati pe mail

O colectie de articole selectate de echipa noastra. O data pe zi. Te poti dezabona oricand.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *