Europa

Romania si desincronizarea de Occident! De la ”pas cu pas” la ”in pas cu ei”

5 minute necesare pentru a citi articolul

Usor, usor, pandemia va trece in planul secund al dezbaterilor publice. Nu vom scapa usor de virus, dar vom invata cum sa traim cu el. Mai ales ca asta seamana cu HIV-ul. De ce SIDA nu ne mai impresioneaza? Pentru ca ne-am asumat disciplina individuala necesara si avem si tratament. Se lucreaza la tratament pentru COVID. Ca si la HIV, pentru ca virusul se tot modifica, s-ar putea sa nu avem curand un vaccin, dar cu disciplina si tratament, ne vom vedea de vietile noastre. In conditiile mai rigide ale noii normalitati.

Citeste toate textele scrise de Iulian Fota pentru Ziare.com

Pe de alta parte, prim planul dezbaterilor publice va incepe sa fie acaparat de consecintele pandemiei, economice, geopolitice, de securitate nationala, tehnologice si evident, de sanatate publica. Usor, usor vom relaxa restrictiile si ne vom intoarce la munca, dar intr-un alt context intern si international. Pandemia accelereaza procesele de transformare, atat la nivel global cat si national sau regional, cum este cazul UE. Tarile inteligente au inceput deja pregatirea pentru un viitor mult mai periculos si care vine mult mai repede peste noi.

Dezbaterea strategica capata amploare. Este nevoie de noi organizari, de noi institutii, de noi specializari, de noi tehnologii, de noi moduri de gandire. Discutiile tactice despre epidemie vor continua, dar ele vor fi inglobate in discutia mai larga despre adaptarea la transformarile globale. Iar aceste discutii strategice vor avea intr-o mare masura un caracter discret sau chiar secret. Pentru ca rapiditatea si inteligenta adaptarii devine o resursa de putere. Ca mai intotdeauna, adaptarea pentru viitor se face in conditii de competitie geoplitica de mare putere. Iar adaptarea este in primul rand un efort national. Pe care nu toti vor fi in stare sa-l intreprinda. Cum de altfel ne arata istoria. Ca si in biologie, supravietuieste doar cel care se adapteaza. In vremuri de reasezare, adaptarea este o sursa de putere.

Deocamdata, situatia in Romania arata bine. Si este buna. Pentru ca suntem in faza tactica, acuta, de gestionare a crizei. Este faza usoara a imitatiei, a deciziilor colective, similare cu cele din alte tari, luate pentru a incerca sa tinem lucrurile sub control si a linisti populatia, cum observa recent Ivan Krastev. Ne uitam la celelalte tari si facem si noi ce fac ele. Este faza in care muncim mult si gandim cum putem. Daca putem, apropo de cum s-a prabusit un spital precum cel de la Suceava. Dar este suficient. Noi suntem niste tacticieni prin definitie. Istoria noastra este una a bataliilor castigate de romani, nu a razboaielor.

Tactica inseamna batalie, presupune multa vointa, hotarare, ceva organizare, nu prea multa gandire sau logistica. Asa cum functioneaza ea, ca adhocratie, birocratia din Romania si-a facut treaba. Mai ales datorita reactiei general pozitiva a populatiei si a dedicatiei cu care au actionat medicii, asistentele, infirmierele si brancardierii, dar si structurile militare. In marea lor majoritate, oamenii au respectat izolarea si carantina si au venit in intampinarea statului. Si international lucrurile au fost simple pana acum, interesul fiind totusi comun, stavilirea pandemiei. Dupa multi ani avem in politica mondiala, cel putin pe dimensiunea de sanatate publica, un joc de suma pozitiva, din care, pana la un punct, toata lumea castiga datorita cooperarii internationale.

Dar pe masura ce depasim etapa tactica, intern si international, vom intra in faza mult mai complicata a deciziilor nationale strategice, de termen lung si a jocurilor internationale de suma zero. Guvernele nationale vor trebui sa inceapa sa ia acele decizii strategice, de termen lung, de gestionare a crizei si a amestecului de factori, de la securitatea nationala imbogatita cu o noua dimensiune pana la relansarea economica.

Prima dintre aceste decizii strategice este cea legata de iesirea din carantina si relaxarea restrictiilor din zona de distantare sociala, pentru a da o sansa economiei. Cat de bine se vor misca intern va influenta puterea si influenta acestor state in politica globala. Sa nu uitam ca pandemia a accelerat competitia globala pentru putere, adaugand o noua dimensiune geopoliticii. Cine isi pune mai repede tara in ordine si actioneaza mai eficient, isi poate adauga o noua resursa de putere in relatia cu ceilalti. Sa fii tara care ofera tratamentul, care fabrica medicamentele sau noile echipamente, va conta enorm pentru a-ti sporii soft-power-ul.

Pentru Romania, de abia acum incep marile probleme de adaptare, cand va trebui sa gandeasca si sa actioneze strategic. Daca in faza tactica ne-a fost relativ usor sa ne tinem de grupul statelor dezvoltate, sa mergem in pas cu ele si chiar sa ne descurcam mai bine, in faza deciziilor strategice, din cauza unui handicap istoric, Romania se va chinui mult ca sa iasa din criza existentiala a pandemiei de COVID 19. Mai ales ca aici nu mai tine faza cu copierea. Fiecare tara are specificul sau de dezvoltare si aspectul asta conteaza enorm. Trebuie sa fii creativ!

Romania intotdeauna a avut probleme cu gandirea strategica. Probabil din cauza inapoierii culturale, a dimensiunii reduse a teritoriului nostru, cel putin pana la 1918, a modului individual de a ne gandi salvarea si a stapanirilor straine. Cand Emil Cioran spunea ca modul de a fi al romanilor este minorul, el surprindea si o anume mediocritate strategica. Sa nu uitam ca istoria noastra este una a bataliilor duse de romani si nu a razboaielor. Nu de alta dar cel putin in medieval, tara a avut resurse doar cat sa castige cateva batalii.

Si chiar daca Stefan cel Mare sau Mihai Viteazul au castigat la Podul Inalt sau la Calugareni, ambii s-au retras ulterior in munti, neavand suficienti soldati si bani pentru a castiga razboiul. Iar dificultatile de gandire strategica s-au vazut si in alte epoci istorice, precum in anii 30, cand un lant de erori strategice, de la alianta cu Hitler pana la invazia URSS, au produs un cost enorm Romaniei. In campania din Est, ca urmare a proastei decizii a lui Ion Antonescu, tara noastra pierde peste 300.000 de soldati, fara nici un castig strategic.

Paradoxal, gandirea strategica a fost ceva mai solida in epoca nationalismului ceausist. In perioada 1962-1972, din nevoia de a respira international, ne-am reconectat partial la Occident, pentru a ne dezvolta economic, am consolidat aparatul diplomatic si am dezvoltat puternic relatiile diplomatice dincolo de lumea comunista. Ne-am construit o industrie de aparare si o infrastructura economica ce avea si relevanta strategica. Exemplele clasice sunt Canalul Dunare-Marea Neagra si Transfagarasanul. In plus, trebuia fundamentata militar doctrina razboiului intregului popor, astfel ca s-a investit mai mult si in cercetarea si educatia strategica. Cine isi mai aduce azi aminte de generalii Soare sau Arsene, profesori care ani de zile au predat strategie la Academia Militara?

Dupa 1990, din tot felul de motive, multe meschine, de ordin individual dar si unele de ordin institutional sau cultural, Romania a devenit o tara indiferenta la nevoia de gandire strategica. Strategia nu se preda mai pe nicaieri, pentru ca nu mai avem experti in strategie. Strategia nu face parte din pregatirea noastra generala. Nu suntem educati sa gandim strategic. Ba dimpotriva avem un fel de repulsie fara de abordarea strategica, care presupune termen lung si colaborare pe orizontala. In timp am acumulat chiar un handicap istoric. Cand orice discutie incepe cu “mine”, cand “eu ” sunt cel mai important, cand de secole salvarea la romani este individuala, de unde atata apetit pentru gandire si actiune strategica? Ati uitat ca PCR insemna “pile, cunostinte, relatii”? Intr-o tara in care gandirea dominanta este cea individuala, nici politicul si nici birocratia nu gandesc strategic.

Riscam deci o noua forma de desincronizare strategica, despre care am mai scris. Pentru a evita pericolul asta este nevoie de gandire strategica, ceea ce reclama in primul rand un efort intelectual, viziune si gandire de termen lung. De la o strategie pas cu pas trebuie sa trecem la strategia de a fi in pas cu ceilalti. Altfel, ca in anii 80 sau in anii 90, ne rupem de ei. Cu costurile adecvate, faliment economic si izolare internationala. Si sa nu uitam ca tari din astea nici Rusia nu vrea, ca nu are bani sa plateasca pentru ele.

Iulian Fota este fost consilier prezidential pe probleme de securitate.

Despre ce vrei sa scriem?

Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.



Citeste articolul complet pe www.ziare.com

Primeste ultimele noutati pe mail

O colectie de articole selectate de echipa noastra. O data pe zi. Te poti dezabona oricand.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *