Porumbul, una dintre culturile principale cu care producătorii români merg la export, ar urma să fie cel mai afectat de seceta care mătură România, spun analiștii. Estimările sunt sumbre, preconizând cea mai mică producție în mai mult de un deceniu.
În acest context, Ziare.com a discutat cu reprezentanții producătorilor și procesatorilor de porumb despre cât de mult poate rezista agricultura românească în fața schimbărilor climatice și ce posibile soluții au șanse să funcționeze.
La finalul lunii mai, ministrul Agriculturii, Florin Barbu, a susținut că producția de porumb a României ar putea ajunge la 15 tone per hectar, în următorii ani. În 2022, ultimul an pentru care sunt disponibile aceste date, randamentul culturilor de porumb din țară a fost de 3,3 tone per hectar, prin comparație cu 7,6 tone la hectar, în 2018 – apogeul perioadei de după intrarea României în Uniunea Europeană. Miza, spune ministrul, este la irigare.
„Niciodată nu s-a irigat pe trei milioane de hectare, nici înainte de 1989, pentru că este rotaţia culturilor. Sunt culturi de toamnă, culturi de primăvară, dar pot să vă spun sigur că, până în 2027, sistemul pentru cele 2,2 milioane de hectare (de porumb – n.r.) va fi reabilitat integral în România şi am putea creşte considerabil producţia agricolă. Vă dau un exemplu: dacă vom iriga cele 2,2 milioane de hectare pe care le reabilităm până în 2027 şi avem o cultură de porumb cu o medie de 15 tone/ha, am putea obţine 30 de milioane de tone de porumb numai într-un an, de pe două milioane de hectare, practic cât ar produce România în momentul de faţă pe toate culturile pe care le avem pe cele 9 milioane de hectare”, a spus Barbu, la 26 mai, într-un interviu acordat Agerpres.
Irigarea este o parte din răspunsul necesar, dar nu poate fi un răspuns universal, argumentează Cristina Cionga, directoarea adjunctă a Forumului Agricultorilor și Procesatorilor Profesioniști din România (FAPPR), o asociație profesională din industria agricolă, pentru Ziare.com.
„Sigur că pot crește randamentele, dar și aici este discutabil dacă într-un an ca acesta, în care nu a fost doar seceta pedologică. Irigațiile rezolvă seceta pedologică, dar seceta atmosferică – această arșiță care ucide vitalitatea porumbului – nu este decât foarte parțial rezolvată. Asta e situația din vestul României: (fermierii – n. r.) aveau în sol un procent de umiditate oarecum satisfăcător, dar producțiile tot nu sunt mari, din cauza temperaturilor astea uriașe și nemaiîntâlnite pe perioada unor săptămâni succesive”, a explicat Cionga, care subliniază că estimările arată o producție de între 7 și 7,5 milioane de tone de porumb în acest an.
Exportatorii din România sunt unii dintre marii furnizori de porumb la nivel european. Pentru anul acesta, producția era estimată la 10,6 – 10,8 milioane de tone de porumb, conform prognozelor Departamentului de Agricultură din Statele Unite ale Americii și, respectiv, ale Comisiei Europene. Analiștii și persoanele din domeniu spun că situația din teren e gravă, cu declarații sumbre de tipul „35% din porumbul cultivat la nivel de țară este calamitat”, scrie luni, 22 iulie, Ziarul Financiar. Calculele revizuite indică 7 milioane de tone de porumb produse în acest an, conform sursei citate.
România exportă cereale mai ales către țări din afara Uniunii Europene, depășind anul trecut, în premieră, Franța, în materia de tone de grâne vândute către state extra-comunitare, arată o analiză recentă realizată de Panorama. În total, comercianții din România au exportat anul trecut 5,35 milioane de tone de porumb, o scădere de peste 20% față de vârful recent de 6,9 milioane de tone atins în 2021, conform datelor Eurostat.
Seceta și asigurările
În acest context, ce se întâmplă cu culturile producătorilor din România are ecouri pentru întreaga industrie agroalimentară europeană. Bloomberg scria săptămâna trecută că temperaturile extrem de mari afectează negativ culturile de porumb din Ucraina și România, printre altele. Cea mai fierbinte lună iunie din istoria măsurătorilor meteorologice din România a fost urmată de alte călduri dogoritoare în iulie, într-o perioadă critică pentru polenizarea culturilor de porumb, conform sursei citate. Mai mult, seceta nu afectează doar plantele, care se pot înmulți mai puțin și riscă să se usuce, dar pune sub presiune rezervele de apă. Pe de o parte, rezervele de apă care sunt folosite la irigare se împuținează, iar, pe de altă parte, solul în sine pierde din umezeală, spun fermierii cu care a discutat Bloomberg.
Toate aceste aspecte pun presiune pe lanțul de producție din domeniul alimentar, porumbul fiind folosit și pentru hrănirea animalelor de fermă. Separat, Administrația Națională „Apele Române” a anunțat luni că 15% din localitățile țării sunt sub restricții de alimentare cu apă din cauza secetei, conform Agerpres.
„Irigațiile reprezintă un mijloc prin care se reduc riscurile climatice, cu condiția să existe apă. În plus, sunt și zone în care știm că nu există posibilitatea de a iriga, este diferența de nivel prea mare sau sunt zone deluroase în care nu există posibilitatea amenajării canalelor. Însă, acolo unde acestea există, sunt chiar și situații în care anumite amenajări din perioada anilor ‘80-‘90 nu au fost niciodată date în folosință și nici măcar nu au fost recepționate”, punctează reprezentata asociației de producători.
Oficialii de la Agricultură caută în această perioadă soluții pentru despăgubirea fermierilor afectați de căldura extremă. Miercuri, 17 iulie, ministrul Barbu a spus că vrea activarea unui plan de asigurare pentru culturile de toamnă și de primăvară, estimat la peste 60 de milioane de euro pe an, cu bani de la bugetul de stat și de la Comisia Europeană, conform Agerpres. Discuțiile din acest moment se referă la plăți cuprinse între 200 și 250 de euro pe hectar, în contextul în care doar la porumb este vorba despre două milioane de hectare afectate.
”Pe termen lung – un termen care a început dramatic cu anul de secetă gravă 2020 –, noi deja am început demersuri active pentru gestionarea riscurilor catastrofice. Este vorba de mai mult decât crearea unui mecanism de asigurare, dacă vreți, vorbim de mutualizarea riscului climatic. Am cerut un astfel de mecanism din 2020 și nu îl avem nici acum, în condițiile în care patru ani din ultimii cinci au fost extrem de secetoși. Prin urmare, avem nevoie ca de aer de acest mecanism de gestionare a riscurilor, așa cum au făcut și alte țări și așa cum ne permite legislația europeană. Important ar fi ca să permită transferul riscurilor prin reasigurare, crearea unui ecosistem în care să fie atrași și actori private: asigurători, reasiguratori internaționali, care să transfere acest risc”, explică reprezentata FAPPR.
Protecția naturii
În tot acest context, lipsa spațiilor verzi își spune cuvântul. Orașele României clocotesc sub căldura extremă, având temperaturi chiar mai mari, din cauza ambientului de beton. Situația este gravă și în agricultură, spune Cristina Cionga, unde defrișările au lăsat pământul fără protecție împotriva căldurilor covârșitoare.
”Dacă tot vorbim de soluții, cred că n-ar trebui să lăsăm pe ultimul loc faptul că România ar trebui să se aplece asupra reînființării pădurilor, a acestor zone împădurite, exact ca în Bulgaria, nu mai vorbesc de Franța. Aceste spații creează totuși microclimate, iar zona împădurită are efectul de a mai atrage precipitații, să mai tempereze temperaturile, să mai combată fenomenul acesta de secete extinsă. Noi am despădurit masiv România și mi se pare că astăzi culegem ceea ce am semănat ieri”, încheie directoarea adjunctă a FAPPR.
Articol preluat de la: ziare.com