Sambata, 24 Septembrie 2022, ora 21:15
569 citiri
După ce președintele Vladimir Putin a anunțat în această săptămână că Rusia recrutează aproximativ 300.000 de rezerviști pentru a-și consolida efortul de război în Ucraina, biletele pentru zborurile internaționale din orașele rusești s-au vândut rapid. Acest ultim val de exod din Rusia l-a inclus și pe Anton Șalaev, un manager în vârstă de 38 de ani la o companie IT, și 15 colegi de-ai săi.
La mai puțin de o zi, acești bărbați și-au părăsit viața relativ confortabilă din centrul Moscovei pentru a zbura la Erevan, capitala Armeniei. Din cauza războiului lui Putin, Șalaev și-a aruncat o carte, un iPad și un laptop într-un rucsac și a plecat.
Șalaev și colegii săi sunt adevărați pasionați de tehnologie, producători de jocuri pe calculator de mare valoare. Ei reprezintă cei mai străluciți și mai buni specialiști din țara lor, membri ai unei elite tehnologice care a fost fundamentul economic al noii clase de mijloc a Rusiei. Într-un ultim selfie de la Moscova, Șalaev a ținut o cană de cafea cu sloganul: Nu azi, satana! și a cordat un interviu Annei Nemțova, publicat în The Atlantic.
„În ziua în care Putin a declarat războiul, am știut că nu voi lupta niciodată în numele acestui nou Reich nazist. Ei sunt dușmanii mei personali: mercenari care îmi fură țara, ocupă teritorii străine și ucid oameni nevinovați. Comandanții armatei lui Putin au avut destul timp să demisioneze; în schimb, acum recrutează mai multă carne de tun.
Așa că am ales să îi ajut pe ucrainenii care suferă – să plătesc adăposturile din Kiev cu criptomonede și să scriu postări împotriva războiului pe rețelele de socializare”, spune tânărul.
Cum a fost plecarea
„Spre deosebire de companiile de stat precum Yandex sau grupul Mail.ru, care determină angajații să rămână, noi am fost independenți de finanțarea guvernamentală, așa că am luat imediat o decizie de a ne reloca“, spune Șalaev.
„Atmosfera la controlul pașapoartelor din aeroport era liniștită, dar tensionată; bărbații care așteptau zborul în jurul meu schimbau priviri alertate. Îmi cumpărasem biletul chiar înainte de anunț – auzim deja zvonuri despre mobilizare – așa că m-a costat doar aproximativ 300 de dolari. Dar colegii mei și-au luat biletele a doua zi și au costat mai mult de 1.000 de dolari.
Plecarea a fost super stresantă. Polițiștii de frontieră i-au dus pe fiecare dintre prietenii mei deoparte într-o cameră mică, i-au interogat, i-au întrebat dacă au servit vreodată în armată și, dacă nu, de ce nu. Și știți acel tip de oficial de frontieră viclean care face mici glume: „Aha, pleci în ziua recrutării.” Desigur, au verificat dacă numele noastre erau în baza de date pentru mobilizare“, spune el.
Cât despre deciziile Kremlinului, Șalaev declară: „Câțiva bătrâni și o armată de zombi ne conduc în iad. Spun asta pentru că oamenii din jurul meu, în Rusia, s-au comportat ca și cum ar fi fost mușcați de un zombi, târând întreaga țară într-un război îngrozitor.“
El spune că principalele sale surse privind atrocitățile din Ucrina sunt refugiații ucraineni din orașele bombardate de forțele ruse. „Îmi dau seama că prefer să merg la închisoare decât să mă lupt împotriva armatei ucrainene. Îmbrățișez deschis poziția împotriva războiului. Îi îndemn pe urmăritorii mei de pe rețelele sociale să doneze ucrainenilor. Tot acest război este o crimă împotriva umanității“.
„Propaganda rusă este o armă, iar nenorociții care lucrează acolo sunt criminali de război. Cea mai mare vinovăție din toată această tragedie aparține unui mic grup de bătrâni din vârf: ofițerii KGB.“, susține Șalaev.
Întrebat dacă se învinovățește, el a spus: „Mă învinovățesc pentru viața noastră neglijentă, pentru hedonismul nostru. Eram complet relaxați, o grămadă de informaticieni care se bucurau de un deceniu fericit și confortabil de viață la Moscova, creând și jucându-ne jocurile. Am crezut că întreaga țară este ca noi; nu ne cunoșteam țara.
Pe 24 februarie, când a început invazia Ucrainei, mi-a devenit clar că bătrânul (Vladimir Putin n.r) nu are nimic de pierdut. Este un psihopat și nu-i pasă de ce se întâmplă cu noi toți, cu economia noastră, cu viitorul nostru. Singura mea speranță este că are un instinct de autoprotecție care să-l împiedice să ne distrugă pe toți“.