Sporturi

”S-a ținut de frică o jumătate de oră de scară”

11 minute necesare pentru a citi articolul

Fenomenul David Popovici i-a atras pe mulți copii spre bazinele de înot. Unii chiar au aptitudini speciale de viitori campioni. Alții descoperă acest sport și-l vor practica cu plăcere toată viața.

Am vrut să vedem cum arată o ”pepinieră” de campioni și care este secretul care îi face performeri.

Bazinul de la Clubul Sportiv Școlar nr. 1 din București atrage tot mai mulți copii în fiecare zi. Unii sunt de vârstă preșcolară iar alții au câștigat deja zeci de medalii la concursurile de înot și la meciurile de polo. Încă de la intrare, pe pereți sunt afișe cu elevii care au făcut performanță alături de antrenorii lor și diplome, iar pe o poliță lungă stau expuse zeci de trofee și medalii. Multe de locul 1.

În bazin sunt mai multe culoare. Pe toate înoată copii. Unii mai bine, alții- cu centuri și plăci pentru înot, abia descoperă tainele acestui sport. Cu toții se visează campioni. La geam, ca în fața unui acvariu stau părinții celor mai mici. Îi încurajează cum știu ei mai bine. Unii îi ceartă, alții îi felicită. Copii nu aud mare lucru prin geamurile mari dar uneori se întorc din reflex, probabil în dorința de a-și vedea părinții. Pe marginea bazinului stau antrenorii. ”Stau” e impropriu spus. Se mișcă încontinuu de la un capăt la altul al bazinului și îi explică fiecărui copil în parte ce are de făcut.

Unul dintre acești profesori este Sile Stoica. El ne-a explicat cum se poate transforma un copil căruia îi este frică de apă într-un campion la înot.

Sile Stoica: ”După jumătate de an de la primul contact cu bazinul de înot a început să ia medalii”

Duminică, 13 noiembrie, la Clubul Floreasca din București a fost un concurs de înot pentru copii. Una dintre fetițele antrenate de Sile Stoica a luat locul I la proba de 25 m liber. Apoi a luat locul III la 25 m liber. Însă toți copiii săi s-au prezentat exemplar și au făcut timpi foarte buni.

Proba de 25 de metri liber de duminică

Antrenorul a descoperit mai mulți copii talentați în cariera sa. Unii nici nu voiau să intre în apă, alții refuzau să să încerce exercițiile noi.

”Am avut un sportiv foarte talentat. Era la nivelul lui David Popovici. Când a venit la antrenament avea 6 ani. Fratele său, avea 8 ani. Băiatul cel mare putea să se mențină la suprafață și să înoate puțin cu pluta dar cel mic nu știa nimic. I-am pus centură, i-am dat plută, am intrat cu el în bazin, iar când a văzut că apa este adâncă- cel puțin așa i s-a părut lui- a ieșit afară țipând că nu știe să înoate, că îi este frică, că este apa mare și că vrea acasă.

Am stat de vorbă 30 de minute, timp în care l-am convins să intre în bazinul mic unde apa este de 0,80 cm, adică îi venea până la piept cel mult. A spus că vrea să intre doar cu colac. I-am pus un colac și a coborât pe scară. Când a văzut că apa este mică, a aruncat colacul și striga în gura mare: ”eu știu să înot, vreau înapoi în bazinul mare!”. Atunci i-am pus centură, l-am băgat înapoi în bazinul mare, însă în loc să meargă înainte, mergea spre înapoi.

Ușor, ușor, prin antrenamente, am reușit să obțin cu el rezultate foarte bune, începând de la campionatele municipale la cele internaționale.

După o jumătate de an de când a avut primul lui contact cu bazinul, a luat o medalie la o probă de 33 de metri la un concurs care s-a ținut la Clubul Floreasca. Apoi a luat zeci de medalii la campionatele municipale între vârsta de 7 și 8 ani. La antrenamente, lupta de la egal la egal cu sportivi mai mari ca el și de multe ori îi întrecea. Iar fiecare ambiție a sa de a fi cel mai bun la aceste antrenamente s-a transformat într-o realizare la fiecare concurs”, a spus antrenorul.

”Am mai avut un sportiv care acum joacă polo pe apă la seniori, la lotul național. Când a venit la mine i-am spus că va ajunge departe. Atunci toți credeau că sunt doar vorbe dar anul acesta a fost cu lotul României la Campionatul European de Polo”, și-a amintit ”domnul Sile”, cum îi spun copiii.

Un nou grup de copii talentați. Iau medalii pe bandă rulantă

În timp ce lucrează la construirea echipelor de polo, antrenorul descoperă noi talente. Deja copiii săi au început să ocupe podiumurile în concursurile municipale dar și la nivel național.

Isa pe locul 1

”Acum am un grup de opt copiii talentați. Ei au luat multe medalii începând cu un concurs la Pitești (Cupa Caroli). Primele medalii au fost obținute de mezina echipei, Antonia. Ea a fost deschizător de drum.

Printre ei însă se află o fetiță, Isa, are 7 ani. O antrenez de anul trecut când era în clasa zero. Când a venit la mine știa să înoate puțin. Acum înoată foarte bine (craul-spate și un pic bras și fluture). Deja a luat câteva medalii, iar luna aceasta, pe 6 noiembrie, am reușit, după o pauză de 7-8 ani – băieții din prima mea generație au 19 ani- să iau locul III la 50 m liber la Campionatul municipal de înot.

Văd în Isa un talent. Dacă se ține de treabă va face performanță, cu siguranță.”, a spus Sile Stoica.

Isa și Sile Stoica

De ce este bine ca un copil să facă înot?

Sunt mulți părinți care își doresc să își ducă copiii să practice sport. iar înotul este printre primele alegeri. L-am rugat pe antrenorul de polo Sile Stoica să ne explice care sunt beneficiile acestui sport și de la ce vârstă poate un copil să meargă la bazin

”Înotul este un sport complet și complex totodată. Antrenează toți mușchii corpului, întărește sistemul imunitar, contribuie și întreține activitatea cardiacă și pulmonară dar îmbunătățește și funcțiile cognitive. Pentru că în bazin copilul este nevoit să își coordoneze mai multe părți ale corpului, creierul este obligat să își creeze tipare mai complexe. Apoi este un sport care îi ajută pe copii să socializeze și să aibă încredere în ei. Dar acestea sunt doar câteva dintre beneficiile acestui sport.

Eu recomand ca debutul orelor de înot, mai bine spus de educație acvatică să înceapă de la vârste foarte mult 4-6 luni. Atunci învață să dea din piciorușe și din mânuțe, să înoate puțin pe sub apă, să facă scufundări. Sunt instructori specializați în acest sens și sunt multe centre unde copiii foarte mici pot practica înotul.

Însă vârsta potrivită pentru începerea propriu-zisă a lecțiilor de înot este de 5 ani. De la această vârstă se poate crea mai ușor legătura între copil și antrenor astfel încât acesta îi poate explica mai ușor exercițiile pe care trebuie să le facă. Dar depinde de fiecare copil în parte în cât timp poate învăța să înoate. Recomandat, din punctul meu de vedere este să facă două-trei antrenamente pe săptămână dar se poate face înot și în fiecare zi”, a spus antrenorul.

De unde știm că un antrenor este bun pentru un copil?

Sunt însă și copii care după primul antrenament sau câteva, refuză să mai meargă la înot. Se sperie de apa din bazin, nu au chimie cu antrenorul. Sunt însă tehnici care îi fac pe cei mici să scape de teama de apă.

”Este foarte importantă legătura dintre copil și antrenor. Trebuie să se construiască o relație de prietenie între copil și antrenor. Trebuie să îi demonstreze că poate avea încredere în el. Eu, de exemplu, atunci când am văzut că cel mic ”se ține de piciorul” mamei sau tatălui, că îi este teamă pentru că nu știe ce i se va întâmpla, am încercat să port mai întâi o discuție cu părintele, să socializez cu el, să vadă că părintele vorbește cu mine. Cam în 1 din 10 cazuri vine și părintele pe marginea bazinului, conversă, iar copilul vede că poate avea încredere în mine. După câteva antrenemante, el va scăpa de acest trac și totul intră în normal.

Până când copilul învață să înoate, este echipat cu o centură de burete care îi menține corpul la suprafață și plută. Antrenorul intră cu el în apă, îi explică cum să țină mâinile pe plută și apoi va înota alături de copil cu o mână pe mâna lui pentru a-i da încredere. Eu, când am un copil începător întru cu el în apă. Unul dintre el își repeta tot timpul: ”mă ții, mă ții?”. Și îi arătam că aveam tot timpul mâna pe pâna lui. Îi spuneam: ”uite, suntem prieteni și nu își voi da drumul la mână decât atunci când vei fi pregătit și-mi vei spune tu să fac acest lucru”. Marea majoritate a copiilor, după ce înot cu ei două trei bazine, îmi spun să nu îi mai țin de mână că pot și singuri”.

După că învață un stil de înot, copii se tem să treacă la următorul exercițiu. Noutatea îi poate speria la început însă tot antrenorul este responsabil de risipirea anxietății.

”Îmi aduc aminte de o sportivă, Narcisa, care acum are 20 de ani. Când a început înota foarte bine cu pluta-craul și picioare-craul.

Când a învățat să înoate pe spate, mai întâi a refuzat categoric. Îmi spunea că nu știe, că îi e frică, nu poate, etc. Eram pe marginea bazinului, la scară. A luat scara în brațe și a spus: ”nu plec de aici, nu merg pe spate”. Atunci și eu m-am așezat pe marginea bazinului și i-am spus: ”OK, nici eu nu plec de aici până nu te văd că înoți pe spate”. După ce am stat jumătate de oră și-a făcut curaj și a început să înoate pe spate. Când a văzut că este mai ușor așa, la fiecare antrenament venea și îmi spunea: ”domnu, eu vreau să înot doar pe spate”.

Tot timpul pentru copii, când e ceva nou, spun că nu pot să facă pentru că ”e greu”. Apoi când încep să facă acel exercițiu și văd că este ușor, vor să-l facă doar pe acela”, a punctat Sile Stoica.

Grpul de 8 copii pe care Sile Stoica îi antrenează și câștigă medalii la competiții. De la stânga spre dreapta: Antonia, Maria, Ilinca, Vlad, Edi, Ilinca, Isabelle, Eva

Sunt copii care vin și spun că vor să fie ca David Popovici?

”Da. Acum, cu fenomenul David, cei mici de 6-7 ani când vin la mine mă întreabă în cât timp vor lua medalii. ”Vreau să fiu ca David Popovici!”, îmi spun. Eu mă bucur când aud acest lucru pentru că sunt copii care își doresc cu adevărat ceva și le explic ce au de făcut și ce este de fapt în spatele unei medalii. Câte ore de antrenament, câte bazine, câtă muncă…”

Până să intre în bazin, pe hol, sunt afișate multe premii, cupe strălucitoare obținute de sportivii de la CSS1. Astfel au un motiv în plus să își dorească și ei trofee.

”Cupele de acolo sunt obținute cu multă muncă pentru că este un singur trofeu la un turneu. Un an de zile te pregătești, participi la concurs. Am fost până acum la nenumărate competiții, iar elevii au sute de medalii nici nu aveam unde să le punem pe toate”, a mai spus antrenorul.

Profesorul de polo Sile Stoica antrenează în prezent aproape 80 de copii la bazinul de la CSS1.

”Eu fiind antrenor de polo pe apă, în timp ce formăm echipa, am zis să participăm și la concursuri, ei fiind foarte buni individual.

Au fost câțiva sportivi foarte buni. Cei mai buni din țară. Dar după ce au dat de ”gustul” mingii de polo îmi spun că preferă mai degrabă meciurile decât concursurile individuale”, a spus antrenorul.

De sunt atrași copiii de polo pe apă?

”Este un sport de echipă și te poți baza pe coechipier dacă ai o zi mai mai puțin bună. Pe lângă acest aspect mai intervine mingea, pasele cu colegii, satisfacția înscrierii unui gol, etc. Când participi la un concurs de înot individual ești singur și depinzi doar de tine, de cât de concentrat ești. La concursuri, din cauza emoțiilor poți rata startul, poți să pleci înainte și să fii descalificat sau să pleci mai târziu și să nu mai obții medalie. La meciurile de polo, te mai vede antrenorul îți mai dă un răgaz de câteva minute să te odihnești, te scot ceilalți coechipieri. Plus că sunt și rezerve. Dacă un sportiv nu mai poate juca, intră altul în locul lui și echipa nu are de pierdut. Se face schimbare ori de câte ori este nevoie”.

Cum se face înot online pe timp de pandemie

În perioada pandemiei de COVID-19 toate școlile au intrat în sistemul online. Iar cursurile de înot au urmat acest trend. Antrenorul a demonstrat că se poate face antrenament la polo pe uscat și să se obțină apoi performanțe foarte bune la concursuri.

”Am fost și noi nevoiți să facem cursuri online în pandemie. Ne întâlneam pe zoom. Am făcut exerciții fizice: abdomene, flotări, genuflexiuni. Am încercat să introduc și mingea în antrenamente. Doar că fiind în casă am folosit baloane sau jucării de pluș, altfel spărgeam televizoarele, becurile, vazele. Vizionam împreună meciuri de polo. Și ca să fiu sigur că sunt atenți copiii la ce le difuzam și că nu-mi adorm la curs, le puneam stop cadru și îi întrebam în ce poziție se află mingea, dacă este în inter, în extremă, la centru, la fundaș sau de unde s-a marcat golul. Dacă echipa respectivă este gazdă sau oaspete, ce echipă este și cu ce adversar joacă și așa mai departe. Atunci i-am învățat foarte multă metodică a jocului de polo. În fiecare zi îi întrebam noțiuni de regulament.

După aceste antrenamente pe care le-am avut timp de 7 luni, am fost invitați la Cupa Brașov, o competiție de polo destinată copiilor născuți în 2011 și mai mici și am reușit o mare realizare acolo. Am obținut locul III în condițiile în care noi ne-am antrenat doar online. Primul meci l-am pierdut. Cum am coborât din tren practic am sărit în bazin și am jucat cu echipa gazdelor. Dar din 8 echipe participante am reușit să jucăm finala mică și am câștigat cu mari emoții la loviturile de departajare, aruncările de la 5 metri.

A fost o senzație foarte plăcută”, și-a amintit antrenorul.

Ce stil de viață are un poloist?

”Somnul, odihna, joacă un rol foarte important în viața unui sportiv. Eu am remarcat la copiii pe care îi antrenez că până la o anumită vârstă au grijă părinții să-i trimită la culcare, să nu stea prea mult pe gadgeturi. Dar când mai cresc, pe la 12-13 ani, încep să piardă mai mult timp. Ei peste zi au un program încărcat 4-5 ore de școală, unii au meditații sau after-school, apoi vin seara la antrenament, iar apoi pierd foarte mult timp pe jocuri, pe tablete, etc. Unii sunt foarte obosiți și fac față mai greu efortului.

Din punctul de vedere al alimentației, fiind un sport la care se depune foarte mult efort, trebuie să mănânce bine. Normal că este important să mănânce sănătos pentru a avea energie. De asemenea eu le recomand sportivilor ca între cele trei mese să aibă și gustări: un sandwich, un covrig, o banană, pentru că înotul te consumă foarte mult și practic ți se face foame imediat”, a mai spus Sile Stoica.

”Amprenta” profesorului în performanța elevului

Sile Stoica are 37 de ani și este antrenor de polo de 16 ani iar de 13 ani este la CSS1. Aici a descoperit de fapt dragostea pentru antrenorat.

”Bucuria aceasta am descoperit-o odată cu intrarea la Clubul Școlar Sportiv nr.1 București. Fiind nou în sport, am avut și echipă luată de la zero, de la 6 ani. Nu știa niciunul să înoate. I-am luat, i-am învățat să înoate ”după stilul și asemănarea mea”. Acest lucru îmi spun colegii de la alte cluburi. Fiecare sportiv are stilul personal la înot însă la competiții de departe se vede amprenta mea asupra lor.

Și am fost la concursuri cu sute de copii. La Campionatul Național de Înot au fost 120 de băieți. Eu am avut cinci sportivi. Toți mi-au spus că îi pot recunoaște că sunt ai mei cu ochii închiși”, a spus Sile Stoica



Citeste articolul complet pe ziare.com

Primeste ultimele noutati pe mail

O colectie de articole selectate de echipa noastra. O data pe zi. Te poti dezabona oricand.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.