Cum a încercat să scape patronul Adevărul de Dosarul Romvag. Cristi Burci joacă la prescripție pentru „tunul” de 160 milioane lei MOTIVARE

97 citiri

Patronul Adevărul Holding, Cristi Burci, este așteptat la Curtea de Apel București miercuri, 13 septembrie, pentru primul termen pe fond în dosarul devalizării SC Romvag Caracal SA, cauză pe care procurorii DIICOT au început să o instrumenteze în 2016 și au finalizat-o abia în 2022. Nu e de mirare că inculpaţii – în frunte cu Cristi Burci – au arătat la finalul procedurii de cameră preliminară că s-a împlinit termenul de prescripție pentru faptele cu un prejudiciu de 161 de milioane de lei.

Cristi Burci este acuzat în acest dosar de constituire de grup infracțional organizat și alte infracțiuni economice, pentru modalitatea în care a pus „pe butuci” fabrica de vagoane Romvag Caracal. Este vorba de operațiuni financiare frauduloase prin care Burci și gașca lui au pus mâna pe patrimoniul societății, pe care l-au valorificat în interes propriu printr-un sistem tip „suveică”.

Pe scurt, Romvag Caracal a intrat sub influența grupului de firme coordonat de Cristi Burci în 2002, care a stors-o de bani cu ajutorul lui Thomas Manns, un cetățean german cu afaceri în Luxemburg.

Din 2006 până în 2012 Romvag SA a fost decapitalizată de grupul de firme Railway Systems Luxemburg, coordonate de Thomas Manns și de Cristi Burci.

Cum a pus „pe butuci” Cristi Burci fabrica de vagoane de la Caracal

Procurorii au identificat două etape în activitatea infracțională prin care Romvag a fost prejudiciată cu 161.624.951 de lei, anume:

I. Operațiuni financiare ce au vizat transferul/nerecuperarea unor importante sume de bani reprezentând capitalul de lucru al societății:

• Acordarea și plata de împrumuturi/consultanță cu caracter fraudulos fie către firme intra-grup, fie către alte firme pe care unul dintre inculpați le controla în fapt;
• Încheierea și derularea unui contract de fabricație cu o firmă intra-grup (prin care producția societății din Caracal, deși în fapt era livrată beneficiarilor din Europa, era facturată scriptic către societatea din cadrul holdingului, fiind achitată doar parțial producătorului contravaloarea mărfurilor livrate);
• Angajarea împreună cu ceilalți 2 producători de vagoane intra-grup în contractarea, în condiții defavorabile, a unui credit bancar sindicalizat în valoare totală de 100.000.000 euro (din care a fost utilizată suma de 96.000.000 euro și prin care, practic, s-au refinanțat vechile credite) cu garantarea reciprocă a universalității bunurilor deținute (societatea din Caracal garantând cu întreg patrimoniul atât propriul credit, cât și creditele celorlalți doi producători).

II. Transferul subevaluat al activelor societății din Caracal către o societate comercială terță, realizat prin:

• Declanșarea și determinarea derulării procedurii de insovență a societății comerciale din Caracal (în conivență cu reprezentanții lichidatorului judiciar) fără luarea în considerare a recuperării creanțelor pe care societatea din Caracal le avea de încasat de la firmele din holdingul cu sediul în Luxemburg, fapt ce a condus la vânzarea subevaluată a activelor (patrimoniului) către o terță societate.

Cristi Burci cere constatarea intervenției prescripției

Toate acestea i-au adus lui Cristi Burci acuzațiile de:

• Gestiune frauduloasă în formă continuată (7 acte materiale)
• Instigare la evaziune fiscală în formă continuată (2 acte materiale),
• Complicitate la delapidare cu consecințe deosebit de grave în formă continuată (2 acte materiale)
• Spălare a banilor în formă continuată (2 acte materiale),
• Constituirea unui grup infracțional organizat,
• Delapidare cu consecințe deosebit de grave în formă continuată.

Cristi Burci a fost trimis în judecată pe data de 16.03.2022 de către procurorii DIICOT, alături de Thomas Manns (cetățean german), Denisa Turcu (fost administrator special la Adevărul Holding), Clara Clementina Gheocov (fost director general al Romvag), Vilson Stancu (membru în CA al Romvag), Alin Cătălin Drinceanu (avocat și practician în insolvență) și Elena Radu.

Dosarul Romvag, care conține 278 de volume, a ajuns pe rolul Curții de Apel București urmare a calității de avocat a lui Alin Cătălin Drinceanu. Procesul în procedura de cameră preliminară a început pe data de 12.05.2022 și s-a încheiat pe 27.01.2023 cu decizia de confirmare a legalității rechizitoriului.

Pe data de 06.04.2023, Înalta Curte a respins ca nefondate cererile și excepțiile formulate de Cristi Burci și ceilalți 6 inculpați, astfel că după o anchetă de 6 ani și 1 an în camera preliminară Dosarul Romvag va fi judecat pe fond.

Ziare.com a consultat motivarea Curții de Apel București din data de 27.01.2023, din care rezultă cum a încercat patronul Adevărul Holding să scape de Dosarul Romvag, anume:

• 1. Nulitatea unor mijloace de probă administrate de organul de urmărire penală cu nesocotirea dispoziţiilor legale, respectiv: a) declaraţiile celor 7 martori audiaţi prin intermediul unor ordine europene de anchetă, întrucât au fost încălcate dispoziţiile art. 92 C.pr.pen.; b) raportul de expertiză contabilă din 26.10.2016, întrucât a fost întocmit cu încălcarea art. 6 din CEDO şi art. 172 C.pr.pen.;
• 2. Neregularitatea actului de sesizare a instanţei determinată de caracterul inform al descrierii faptelor imputate inculpatului, cu încălcarea cerinţelor de predictibilitate necesare unei acuzaţii clare şi precise faţă de care să poată fi formulate apărări concrete;
• 3. Împlinirea, în lumina Deciziei CCR nr. 297/2018, a termenului de prescripţie generală a răspunderii penale pentru o parte dintre infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului, împrejurare care viciază soluţia de trimitere în judecată.

Argumentele inculpaților: Deciziile CCR și Protocoale cu SRI

Iată ce a reținut judecătorul de cameră preliminară cu privire la aspectele de nelegalitate a rechizitoriului invocate de Cristi Burci și ceilalți 6 inculpați:

• „Cât priveşte legalitatea raportului de expertiză judiciară, contestată de inculpaţi, (…) judecătorul constată că nici aceasta nu poate fi pusă la îndoială, raportul respectiv fiind dispus cu deplina respectare a dispoziţiilor art. 172 şi 177 C.pr.pen. (…) Pe parcursul efectuării expertizei, au fost înştiinţaţi că s-a desemnat ca expert şi un consultant fiscal şi că pot să solicite participarea şi a unui expert parte fiscal, iar după efectuare acest raport le-a fost pus la dispoziţie. Faptul că, din diverse motive, unii dintre experţii recomandaţi de inculpaţi nu au participat, în pofida faptului că au fost invitaţi de expertul desemnat, la studiul documentaţiei şi/sau la elaborarea raportului nu este de natură să afecteze legalitatea acestuia.
• Referitor la nulitatea rapoartelor de inspecţie fiscală întocmite de Agenţia Naţională pentru Administrare Fiscală, invocată de inculpata (Gheocov Clara Clementina – n.r) din perspectiva deciziei Curţii Constituţionale nr. 72/2019, judecătorul constată că, spre deosebire de „controalele fiscale” sau „verificările fiscale” care puteau fi dispuse de organele de urmărire penală după începerea urmăririi penale (…), la care se referă decizia menţionată, rapoartele de inspecţie fiscală realizate în cauză sunt anterioare începerii urmăririi penale, constituind, de altfel, tocmai temeiul care a stat la baza sesizării organelor de urmărire penală şi însoţind, în mod necesar, actele de sesizare.
• Rapoartele în discuţie nu au, prin urmare, nicio legătură cu documentele vizate de decizia menţionată a Curţii Constituţionale, ci constituie acte de constatare întocmite de organele competente să exercite atribuţia de inspecţie fiscală prevăzută de Codul de procedură fiscală.
• Cu privire la criticile aduse de inculpaţi (…) potrivit cărora pentru mai multe dintre infracţiunile deduse judecăţii se împlinise prescripţia răspunderii penale potrivit deciziilor Curţii Constituţionale nr. 297/2018 şi nr. 358/2022, astfel că nu ar mai fi putut să fie pusă în mişcare în mod legal acţiunea penală, Curtea se rezumă la a preciza că problema prescripţiei răspunderii penale excedează sferei chestiunilor care fac obiectul analizei în procedura de cameră preliminară.
• După sesizarea instanţei, sancţiunea procesuală a împlinirii termenului de prescripţie a răspunderii penale nu poate fi decât (…) încetarea procesului penal. Or, o atare soluţie este evident că nu ar putea fi dispusă decât de instanţa de judecată, iar nu şi de judecătorul de cameră preliminară.
• În ceea ce priveşte legalitatea ordinelor europene de anchetă şi a comisiilor rogatorii dispuse de procuror (…), judecătorul constată că aceste instrumente de asistenţă judiciară internaţională au fost efectuate cu respectarea dispoziţiilor (legale – n.r.).
• Cum corect a subliniat procurorul în răspunsul la cererile şi excepţiile invocate de inculpaţi, executarea comisiei rogatorii internaţionale sau, după caz, recunoaşterea şi executarea ordinului european de anchetă, se realizează de către autoritatea de executare potrivit normelor de procedură din dreptul său national.
• Prin urmare, procurorul nu avea posibilitatea să impună autorităţilor de executare să respecte norme de procedură din dreptul român.
• În ceea ce priveşte nelegalitatea unor acte de urmărire penală efectuate cu pretinsa implicare a Serviciului Român de Informaţii (SRI), invocată de inculpaţii (…), judecătorul constată, mai întâi, că cei doi inculpaţi nu au indicat niciun mijloc de probă care ar fi fost administrat de SRI sau în colaborare cu acesta.
• În fapt, susţinerile inculpaţilor sub acest aspect se bazează pe împrejurarea că la dosarul de urmărire penală există mai multe adrese emise de procuror către SRI prin care se solicitau acestui serviciu informaţii în legătură cu faptele care fac obiectul cauzei.
• În răspunsul la această excepţie ridicată de inculpaţi, procurorul a arătat – fără a fi contrazis de inculpaţi – că toate documentele conţinând informaţiile primite de la SRI au fost îndepărtate de la dosar.
• Judecătorul reaminteşte faptul că procedura de cameră preliminară are ca scop, printre altele, verificarea legalităţii administrării probelor în faza urmăririi penale, iar în niciun caz a unor eventuale informaţii primite din diverse surse de organele de urmărire penală.
• Prin urmare, excepţiile şi cererile formulate de inculpaţi sub acest aspect nici nu au obiect, neputându-se, prin ipoteză, dispune excluderea unor probe care nu există la dosarul de urmărire penală.
• Inculpaţii au prezumat că o serie de referate întocmite de procuror ar constitui rezultatul informaţiilor pe care SRI i le-ar fi transmis acestuia ca urmare a solicitărilor de informaţii formulate şi au solicitat excluderea lor.
• Chiar dacă aceasta ar fi situaţia, chestiunea nu ar prezenta nicio relevanţă, întrucât referatele respective nu constituie mijloace de probă (nu vor fi avute în vedere aşadar la stabilirea situaţiei de fapt în faza de judecată, după cum nici procurorul nu s-a servit de ele în rechizitoriu pentru susţinerea acuzaţiilor), ci simple documente de lucru întocmite de organul de urmărire penală în care sunt sintetizate informaţii obţinute în cursul investigaţiei.
• Prin urmare, excluderea unor astfel de înscrisuri nu numai că nu s-ar circumscrie limitelor controlului efectuat de judecător în procedura de cameră preliminară, dar ar fi şi lipsită de sens.
• Simplul fapt că în adresele procurorului către SRI a fost indicat un protocol de cooperare dintre cele care au făcut obiectul jurisprudenţei Curţii Constituţionale invocate de inculpaţi nu este de natură să repună în discuţie concluzia la care a ajuns anterior judecătorul”, se arată în motivare.