Stiri

Il reabiliteaza Justitia pe celebrul general Nicolae Macici? Ororile din razboi, faptele de vitejie si moartea dupa gratii

4 minute necesare pentru a citi articolul

Cazul unuia dintre cei mai controversati generali romani, Nicolae Macici (1886-1950), fostul comandant al Corpului 2 Armata in batalia pentru orasul Odessa, promovat ulterior in functia de comandant al Armatei 1 si mort in temnitele de la Aiud, urmeaza sa fie analizat de magistratii militari din Bucuresti.

Este vorba despre un ofiter care s-a distins deopotriva pe ambele fronturi in cel de-al Doilea Razboi Mondial, atat pe Frontul de Est (iunie – noiembrie 1941), cat si pe Frontul de Vest (august 1944 – februarie 1945), dar a carui cariera militara de aproape 38 de ani este pusa sub semnul intrebarii pentru rolul sau in organizarea masacrelor de la Odessa, la ordinele maresalului Ion Antonescu. Erou sau criminal de razboi?

Judecatorii Curtii Militare de Apel Bucuresti au pe masa doua dosare cu miza istorica: o cerere de reabilitare a generalului Nicolae Macici (Cazul: 334/753/2019) si o cerere de revizuire a procesului prin care fostul inalt ofiter a fost condamnat in 1945 la moarte prin impuscare (Cazul: 5/81/2020), sentinta comutata ulterior de regele Mihai I in munca silnica pe viata.

Cererile, facute de fiul generalului

Cererile au fost facute de fiul lui Nicolae Macici, care locuieste in prezent in Montreal (Canada). Solicitarea de reabilitare vizeaza si masurile complementare decise de Tribunalul Poporului in 1945, de confiscare a intregii averi, cu titlu de despagubiri in folosul statului, considerandu-se in patrimoniul lui Nicolae Macici si toate bunurile instrainate dupa 23 august 1944, precum si cele dobandite pe numele sotiei sau descendentilor sai dupa data de 6 septembrie 1940, cu exceptia celor dobandite de acestia prin succesiune, explica surse judiciare pentru Ziare.com.

La dosare au fost atasate, printre alte documente, hotararea de condamnare nr. 1/22 mai 1945 a Tribunalului Poporului, dar si copia unei Diplome de Onoare, acordata Ilenei Macici, sotia lui Nicolae Macici, cu prilejul aniversarii a 5 ani de la infiintarea Corpului 1 Armata „General Nicolae Macici”, de catre Ministerul Apararii Nationale.

Vorbim de o unitate militara, Corpul 1 Armata „General Nicolae Macici”, careia fostul presedinte al Romaniei, Ion Iliescu, i-a acordat drapelul de lupta in 1995.

Decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul”

Militar de cariera, Nicolae Macici s-a remarcat in Primul Razboi Mondial, in luptele din pasul Merisor si de la Vulcan din septembrie 1916 si a fost decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul” clasa a III-a. In luptele de la Marasesti si Marasti si-a pierdut ochiul drept.

Intrarea Romaniei in cel de-Al Doilea Razboi Mondial (22 iunie 1941) l-a gasit pe generalul Macici la comanda Corpului 2 Armata, care a operat in zona Deltei Dunarii. Dupa respingerea atacurilor sovietice, trupele comandate de el au traversat Dunarea si s-au indreptat spre raul Nistru.

Corpul 2 Armata a participat in perioada august-octombrie 1941 in Batalia de la Odessa, oras cucerit dupa lupte grele de trupele romane, stabilindu-se, dupa victorie, in garnizoana orasului Odessa.

Masacrul de la Odessa

Controversele sunt legate de rolul avut in represaliile dispuse de maresalul Ion Antonescu ca urmare a unei bombe puse de partizani sau militari rusi la comandamentul roman din Odessa, explozie in care au fost omorati 16 ofiteri romani, inclusiv comandantul militar al orasului, generalul Ion Glogojanu, 46 soldati si subofiteri, mai multi civili si 4 ofiteri germani de marina.

Masacrul a fost declansat inca din seara zilei de 22 octombrie 1941, ca reactie spontana de razbunare. Au fost ucisi, la intamplare, aproximativ 5.000 de locuitori, in mare parte evrei si comunisti.

In ziua de 23 octombrie, ca urmare a directivelor lui Antonescu, seful Armatei a 4-a, generalul Iosif Iacobici, a ordonat continuarea masacrului. Peste 19.000 de evrei au fost inghesuiti in magaziile din port si impuscati la gramada, dupa care magaziile au fost incendiate.

In zilele de 22 – 24 octombrie 1941, militarii romani ar fi ucis intre 25.000 – 34.000 de evrei din orasul Odessa, impuscati, spanzurati, explodati sau arsi de vii). Alti aproximativ 45.000 de evrei au fost trimisi de la Odessa in lagarul de concentrare Bogdanovca, unde au fost ucisi doua luni mai tarziu.

Luptele din Ungaria si Cehoslovacia

Macici a fost numit la 8 noiembrie 1941 in functia de comandant al Armatei 1, singura unitate militara cu rang de armata care nu a luptat pe frontul antisovietic. A fost inaintat in 24 ianuarie 1942 la gradul de general de corp de armata, cel mai inalt grad pe care l-a detinut.

Dupa intoarcerea armelor, Macici s-a remarcat in luptele din vestul tarii si pentru eliberarea Ardealului. Unitatile Armatei 1 au fortat traversarea Tisei si au patruns pe teritoriul Ungariei, unde au dus lupte grele. Ulterior, au patruns pe teritoriul Cehoslovaciei, preluand initiativa si declansand ofensiva din Muntii Javorina.

Macici a fost rechemat in Romania in 12 februarie 1945 si trecut in rezerva in martie 1945, la solicitarea Comisiei Aliate de Control care l-a acuzat ca a comis crime de razboi pe frontul antisovietic.

Procesul de la Tribunalul Poporului

Revenit in tara, Nicolae Macici este judecat pentru crime de razboi in perioada 14-22 mai 1945, alaturi de alte 37 de persoane, invinuit de conducerea represaliilor impotriva populatiei civile din Odessa. Este primul proces al „criminalilor de razboi” de la Tribunalul Poporului, iar rechizitoriul in acest caz a fost intocmit de acuzatorii publici Avram Bunaciu si Dumitru Saracu.

Generalul Nicolae Macici a fost gasit vinovat de masacrele comise, declarat „criminal de razboi”, iar prin sentinta din 22 mai 1945 a fost degradat militar si condamnat la moarte prin impuscare.

El a fost gasit vinovat de savarsirea crimei de dezastrul tarii, prin savarsirea crimei de razboi: – prevazute de art. 2, literele d) si e):
A ordonat sau desavarsit acte de teroare, cruzime sau de suprimare asupra populatiunei din teritoriile in care s-a purtat razboiul;
A ordonat sau savarsit represiuni colective sau individuale in scop de persecutie politica sau din motive rasiale asupra populatiei civile.

Moare la Aiud

Alte 30 de persoane din acest lot au fost condamnate la moarte, printre acestia mai multi ofiteri, cum este cazul generalilor Constantin Trestioreanu – fost comandant militar al Odessei si Corneliu Calotescu – fost guvernator general al Bucovinei, coloneii Gheorghe Zlatescu si Modest Isopescu sau locotenent-colonelul de jandarmi Mihail Niculescu.

Ceilalti inculpati din acest proces au fost condamnati la pedepse privative de libertate, intre munca silnica pe viata si un an de inchisoare corectionala.

La 1 iulie 1945, regele Mihai I i-a comutat pedeapsa lui Nicolae Macici in munca silnica pe viata. Generalul a fost detinut in inchisorile Jilava, Dumbraveni si Aiud.

La Aiud i s-a impus „regimul de izolare”, in celula 217, in ceea ce detinutii numeau „Zarca”, pentru conditiile de exterminare. A murit la 64 de ani, pe 15 iunie 1950, fiind inmormantat in cimitirul penitenciarului.

In articolul „Tragedia corpului de comanda al Armatei Romane„, publicat in 1998 in revista „Document” – Buletinul Arhivelor Militare Romane, istoricul militar Alesandru Dutu scrie ca generalul Nicolae Macici s-a purtat demn in inchisoare.

El ar fi cerut doar sa nu fie condamnati „ostasii care in timpul razboiului si-au facut doar datoria si au executat ordinele superioare.”

Macici se intreba retoric: „La ce s-ar rezuma oare razboiul daca un ostas in lupta ar refuza sa execute ordinele primite?

Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.



Citeste articolul complet pe www.ziare.com

Primeste ultimele noutati pe mail

O colectie de articole selectate de echipa noastra. O data pe zi. Te poti dezabona oricand.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *