Stiri

Pana unde poti calatori in carantina, intr-un sat de langa Horezu Interviu cu Marius Chivu

5 minute necesare pentru a citi articolul

Isi petrece “carantina” la parinti, intr-un sat valcean, unde taranii poarta masca, la magazinul satesc e un dezinfectant de maini pe tejghea, iar berzele isi fac cuib fara zvon de pandemie. Pentru scriitorul Marius Chivu, distantarea sociala a adus si un plus de apropiere de tatal pe care il povesteste prietenilor, pe Facebook, in mici snoave.

Dupa ce a publicat jurnalele de calatorie Trei saptamani in Anzi (Humanitas, 2016) si Trei saptamani in Himalaya (Humanitas, 2012, 2016), scriitorul Marius Chivu “calatoreste” zilele acestea in satul natal, insotindu-si tatal in treburi cotidiene. Daca va iesi sau nu o carte, nu stim.

Vantureasa de plastic, unul dintre cele mai frumoase volume despre o mama si fiul ei, a primit premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor (USR).

Marius Chivu, te-ai retras in carantina acasa, undeva intr-un sat din Valcea. De ce nu ai ramas in Bucuresti?

Da, m-am retras inca din prima saptamana la parintii mei, intr-un sat foarte aproape de Horezu. Am intuit ca situatia se va inrautati, ca restrictiile vor fi tot mai dure si ca, decat sa stau inchis in apartament si cu ochii pe provizii, mai bine la tara, cu magazia plina si in camp deschis, unde tatal meu se pregatea sa inceapa muncile de primavara, pentru care nu i-ar fi prisosit o mana de munca in plus.

Cum arata lucrurile de acolo privite? Au dimensiunea asta anxioasa, catastrofica sau indepartarea de oras aduce si o indepartare de tonul de stire?

Adevarul e ca de aici, din livada, de pe aratura si din padure, nu stiu ce inseamna nici autoizolarea, nici claustrarea, nici distantarea sociala fortata.

Saptamanile acestea, impreuna cu tatal meu, am curatat pomii si am greblat gradinile, am arat pamantul si am semanat, si abia seara, cand intram in casa si deschidem televizorul, aflam dramele oamenilor, ororile din spitale si celelalte realitati ale acestei nenorociri mondiale ale carei cifre imi par cumva abstracte.

Asa ca acum, dupa o zi lunga de munca pe ogor, ma simt inca si mai privilegiat.

Cum e cu putinta distantarea sociala la sat? Ce inseamna ea? Stau oamenii in spatele curtilor si peste sat e liniste deplina?

Satenii s-au conformat destul de repede. Umbla cu declaratiile la ei si poarta masti cand merg la magazinul alimentar sau la farmacie; altfel stau in propriile gospodarii, ocupati cu munca prin gradini.

Initial, la farmacie nu erau nici masti, nici manusi, nici spirt medicinal sau paracetamol, dar acum gasesti. Iar de la magazinul alimentar, unde nu te lasa sa intri fara masca si au dezinfectant de maini pe tejghea, poti lua copii xerox cu declaratia tip.

Politia patruleaza pe drumuri si, uneori, auzi din megafon cate un “Stati acasa!”. S-au intors in sat si o parte dintre cei care munceau in strainatate si au intrat direct in izolare – cei mai multi au iesit deja.

Altfel, da, drumurile sunt pustii, rar trec masini, cele doua carciumi s-au inchis, iar cele cateva inmormantari au avut loc doar cu membrii familiei si nu s-au mai facut pomeni.

In schimb, s-au intors berzele pe izlaz si randunicile pe la grajduri, iar pomii au inflorit.

Exista aceasta asteptare, ba chiar o promisiune de schimbare in bine, cand toate acestea se vor sfarsi. E o promisiune sincera sau mai degraba un soi de negociere? Tu, de pilda, stii ca vei schimba ceva in felul in care traiesti zi de zi, dupa ce pandemia se va fi incheiat?

Momentan sunt somer si, practic, zilierul tatalui meu, asa ca prima schimbare in bine sper sa fie intoarcerea la treburile mele profesional-culturale.

Altfel, nu am ce schimba post-pandemie, intrucat viata mea evolua oricum in jurul lucrurilor importante pentru mine, fara risipa de bani, timp si energie in acord cu spiritul isteric al epocii.

Ca sa fiu din nou fericit si impacat cu viata mea, ar fi nevoie doar sa o reiau de acolo de unde a fost intrerupta.

Stim cu totii problemele structurale cu care Romania a intrat in aceasta pandemie. Nici nu au apucat autoritatile sa ii faca dreptate Alexandrei, nu stim daca azi la 112 operatorul nu ar fi la fel de putin pregatit sa inteleaga si sa stie ce are de facut. Totusi, te-a mai surprins ceva de de la debutul crizei? O criza scoate la suprafata slabiciunile, expune punctele nevralgice.

Nu m-a surprins nimic. Nici marile acte caritabile (sprijinul acordat batranilor, donatiile catre spitale s.cl.) sau de solidaritate cu medicii; nici micile gesturi mizerabile (managementul inuman al spitalelor, spagile primite cu masca pe fata, furturile de provizii si echipamente, excesul de zel al politistilor care au impartit amenzi etc.) sau doar prostesti (fuga din carantina, ascunderea expunerii la contaminare, iesirea la picnic in timpul izolarii etc.)

Recunosc insa ca ma asteptam la mai putine balbe guvernamentale si la ceva mai multa intelepciune din partea Bisericii. Promisiunea testarii in masa a bucurestenilor, speranta cu dangatul clopotelor bisericilor ofera protectie impotriva virusului si distribuirea luminii sfinte in noaptea Invierii de catre patrulele de Politie – toate acestea mi s-au parut mai mult decit regretabile, de-a dreptul stupide.

Scrii zilele acestea? Citesti mai mult? Daca te uiti pe Facebook, pare ca lumea citeste mai mult, asculta muzica mai mult, face cursuri peste cursuri on-line. Eu marturisesc ca nu am facut nimic supraomenesc, nu mi-a iesit.

Obosit de munca, seara am citit foarte putin si am preferat doar sa dau cate o raita pe Facebook sa verific starea si spiritul prietenilor. Am continuat sa scriu saptamanal pentru Dilema veche si, pe pagina mea de autor de pe Facebook, am postat, aproape in fiecare seara, cu hastagul #CinteceDeTrecutPandemia, in chip de healing soundtrack, cate un cantec vechi, mai putin cunoscut, din playlistul meu de pe laptop.

Dar am timp sa ma gandesc indelung, pe camp, la cate un poem pe care-l transcriu din memorie seara cind intru in casa. Altfel, nu cred ca scriitorii ar trebui sa fie neaparat productivi in vremuri dificile. Unii pot scrie, altii pot lucra. Pentru mine, perioada asta este una de lucru, de gandire si acumulare, care va da roade, poate, candva.

Marius, pe contul tau de Facebook scrii ritmic despre tatal tau. De fapt, il povestesti cumva. Ii semeni sau ii cauti asemanarea? Care a fost momentul, daca a fost unul, in care l-ai privit pe tatal tau asa cum apare acum, in postarile tale?

Micile anecdote, istorii sau doar replici ale tatalui meu pe care le mai postez pe Facebook par acum un fel de marca a mea in social media, poate chiar un proiect personal (multi ma indeamna sa le adun sub forma unei carti), dar ele au pornit fara un plan anume, doar ca un mod de a-mi amuza prietenii (de altfel, cele mai multe, nici nu sunt postari publice).

Circumstantele vietii au facut ca, in ultimul deceniu, relatia cu tatal meu sa fie tot mai apropiata si, pe masura ce imbatranesc, descopar ca ii seman in mai multe aspecte decat credeam. Pe de o parte, pentru ca am ajuns sa il cunosc mai bine; pe de alta parte, pentru ca eu insumi m-am schimbat odata cu anii.

Dar mai e ceva: multa lume a citit povestea mamei mele in cartea de poezie Vintureasa de plastic si, in timp, am desoperit ca si tata este un fel de personaj.

In aceste saptamani in care am muncit zi de zi cot la cot, am putut “scoate” mai mult de la el, mai ales ca si el, imbatranind, e intr-o dispozitie tot mai… narativa. Fiind un tip mucalit, m-am gandit ca scenetele cu el pot aduce prietenilor mei un zambet care, poate, le-ar prinde bine in aceasta perioada.

Iti place calatoria, cea pe indelete, nu bifarea unui city break. Unde si cum calatoresti cand granitele sunt inchise?

Cand muncesti campul, o treaba repetitiva si uneori istovitoare fizic, calatoresc foarte departe, dar nu neaparat in spatiu, nici macar in timp.

E o hoinareala fara “mejdini”. Daca am noroc, intalnesc un gand necunoscut, poate chiar un poem la fel de calator.

Daca Xavier de Maistre a putut consemna o calatorie in jurul propriei camere, imagineaza-ti ce poti transcrie cultivandu-ti gradina!

Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.



Citeste articolul complet pe www.ziare.com

Primeste ultimele noutati pe mail

O colectie de articole selectate de echipa noastra. O data pe zi. Te poti dezabona oricand.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *