PoliticaStiri

Probele ignorate de magistratul care i-a achitat pe ofiterii de Securitate, Parvulescu si Hodis, judecati pentru moartea inginerului Gheorghe Ursu

8 minute necesare pentru a citi articolul

Inalta Curte reia joi procesul in care fostii ofiteri de Securitate Marin Parvulescu si Vasile Hodis sunt judecati pentru infractiuni contra umanitatii, acuzatii legate de ancheta care a dus la decesul in arest al disidentului Gheorghe Ursu.

Cei doi ofiteri au fost achitati, in octombrie 2019, de Curtea de Apel Bucuresti, chiar daca procurorii cerusera pedepse de 25 de ani de inchisoare. Atat procurorii au contestat decizia, dar si urmasii lui Gheorghe Ursu: sotia, fiica si fiul acestuia.

O decizie de achitare controversata, care a fost intens dezbatuta de istorici si de societatea civila. De ce controversata? Pentru ca judecatorul Mihaela Nita de la Curtea de Apel Bucuresti a motivat sentinta de achitare prin faptul ca Gheorghe Ursu nu ar fi fost un disident politic, deoarece nu s-a opus public regimului totalitar, iar ofiterii de Securitate care l-au anchetat ar fi trebuit sa fie cercetati in anii ’90, si nu la 30 de ani de la moartea inginerului. Magistratul mai sustine ca dupa 1965 in Romania nu se mai poate vorbi despre crime impotriva umanitatii.

Iata motivarea sentintei date de Mihaela NitaDe ce au fost achitati ofiterii de Securitate judecati pentru moartea lui Gheorghe Ursu

In ianuarie 2020, cand a fost publicata motivarea, primul care a reactionat public a fost Andrei Ursu, fiul disidentului Gheorghe Ursu. „Judecatorul cauzei a preluat o mare parte din dezinformarea securista (inclusiv terminologia acesteia) pentru a disculpa practic intreaga Securitate de orice responsabilitate pentru represiunile din timpul regimului Ceausescu.

O mare parte din argumentele sale sunt parca scrise la dictarea inculpatilor”, sustinea Andrei Ursu.

Memoriu: Este fals si revoltator

Andrei Ursu, sora sa si mama sa au depus la Inalta Curte un memoriu- motive de apel de aproape 60 de pagini in care arata ca decizia judecatorului Mihaela Nita este una netemeinica si cer condamnarea celor doi fosti ofiteri de Securitate.

A sustine ca victima Emil Gheorghe Ursu nu a fost un disident politic, nefiind un opozant pe fata al regimului comunist, este deopotriva fals si revoltator,” se arata in documentul studiat de Ziare.com.

In conditiile in care legea nu defineste termenul de disident, aprecierea asupra acestei calitati nu poate fi facuta decat prin raportare la definitia data de lucrari de specialitate in domeniul lingvistic, respectiv sensurile de „(Persoana) care nu este de acord cu un regim politic aflat la putere” sau „Persoana care are pareri sau opinii deosebite fata de colectivitatea, organizatia etc. din care face parte.”

Potrivit memoriului, pentru caracterizarea unei persoane ca disident politic nu este necesar ca intreaga colectivitate sa cunoasca opozitia respectivei persoane fata de regimul politic, fiind esential insa ca reprezentantii regimul respectiv sa aiba cunostinta de opiniile si manifestarile disidentului.

In cazul lui Gheorghe Ursu, probele administrate in cauza rezulta categoric ca opiniile critice la adresa regimului si a dictatorului au fost facute publice (scrisorile catre postul de radio Europa Libera, afisarea la locul de munca a unor citate cu un vadit continut critic la adresa regimurilor totalitare).

Securistii stiau tot cazul

Astfel, din mile de acte emise de Securitate in cazul lui Gheorghe Ursu reiese fara indoiala ca organele de securitate, inclusiv Pirvulescu si Hodis cunosteau lucrurile esentiale.

– Faptul ca Gheorghe Ursu a trimis mai multe scrisori cu continut critic / „profund dusmanos” la adresa regimului si a lui N. Ceausescu la postul de radio Europa Libera;
Faptul ca a Gheorghe Ursu a intretinut legaturi stranse cu angajati si colaboratori ai postului de radio Europa Libera;

– Faptul ca jurnalul personal al inginerului cuprindea aprecieri personale in totala opozitie si de o duritate extrema la adresa „conducerii superioare de partid si de stat” si era tinut, conform chiar unui raport al Securitatii din 30 ianuarie 1985, „in vederea publicarii”;

– Faptul ca victima Ursu Gheorghe Emil intretinea stranse legaturi cu scriitori neagreati de conducerea Partidului Comunist Roman.

Mii se documente emise de Securitate, marturii ale unor angajati ai Securitatii sau ale unor persoane arestate in dosar, cercetari istorice sau rapoarte internationale ar fi probe esentiale oentru o dovedi acest lucru. Chiar cele 16 declaratii date de Gheorghe Ursu in fata ofiterilor Securitatii ar dezvalui acest lucru.

Foto: Fundatia Gheorghe Ursu

Concluzia: A fost un adversar politic

„Astfel, analizandu-se aceste documente-declaratii olografe date sub semnatura paratului-, certificate sub semnatura de catre parat, Curtea constata ca acestea vizeaza solicitarea impusa de catre organele fostei Securitati persoanei vizate de a-si explica ideile si opiniile asupra regimului politic totalitar astfel cum acestea erau explicate in cadrul jurnalului depistat asupra persoanei in cauza, jurnal in care acesta a combatut in mod constant principiile acestui regim politic, sustinand ideile democratice, libertatea si democratia, promovarea valorilor, sociale, economice si culturale ale Europei Occidentale, prin audierea posturilor de radio interzise strict de catre organele de securitate, intretinand legaturi culturale cu personalitati ale vremii aflate in Occident cu care persoana in cauza a impartasit atat in scris, cat si in cadrul discutiilor purtate in cadrul vizitelor efectuate in afara hotarelor Romaniei, dorinta ferma de inlaturare a acestui regim politic contrar principiilor democratice, inclusiv impotriva exercitarii libere a drepturilor si a libertatilor fundamentale ale omului,” se arata in memoriul familiei Ursu.

Concluzia: Este evident faptul ca Gheorghe Ursu a fost un adversar politic cazut sub puterea regimului comunist, asa cum rezulta din multitudinea de probe aflate in dosarul acestei cauze, si asa cum victima a fost considerata, si tratata, de catre Securitate, organul de opresiune politica al statului totalitar comunist.

Sentintele judecatoresti

Esentiale, din punct de vedere juridic, sunt mai multe sentinte judecatoresti date in cazul unor tortionari din acest caz care au fost condamnati in legatura cu moartea inginerului Ursu.

– Sentinta penala nr. 49 a Curtii de Apel Bucuresti din 14 iulie 2003:


„Desi se dispusese neinceperea urmaririi penale pentru infractiuni contra securitatii statului, interesul organelor de Securitate a continuat si dupa 21 septembrie 1985, avind in vedere deschiderea dosarului informativ Udrea care nu a fost inchis decit la data de 1 august 1987 (la doi ani dupa decesul lui Ursu Gheorghe… In multe cazuri, dupa audieri apar consemnari medicale gradate ca gravitate, toate fiind susceptibile de agresivitate… Saptamina 28 octombrie- 3 noiembrie 1985 nu s-au luat declaratii lui Ursu Gheorghe Emil de catre Militie, ci de catre Securitate… Din saptamina urmatoare se constata o alterare vadita a starii de sanatate a lui Ursu Gh. Emil… Desi fusese lovit grav inainte de 14 noiembrie 1985, in perioada urmatoare, 14-15 noiembrie 1985, Ursu Gh. Emil a fost anchetat (scos din arest fara consemnari in registul de arest), pedepsit (fara ca raportul de pedepsire sa fie consemnat in registrul de arest)… Inculpatii […] permitind exercitarea de presiuni fizice si psihice asupra victimei (prin intermediul anchetatorilor si a colegilor de celula).”

– Decizia 4.404 din 10 octombrie 2003 a ICCJ, pronuntata in dosarul nr. 3468/2003:

„Desi se dispusese neinceperea urmaririi penale pentru infractiuni contra securitatii statului, interesul organelor de securitate fata de Ursu Gheorghe Emil a continuat, iar dosarul informativ Udrea nu a fost inchis si se urmarea evolutia cazului… In aceasta situatie s-a stabilit la nivelul factorilor de conducere ca regimul de arest la care era supus Ursu Gheorghe Emil sa fie diferentiat in functie de evolutia datelor de ancheta si eventualele reactii interne si internationale, aspect care va fi ilustrat de succesiunea declaratiilor luate… Din coroborarea acestor elemente, s-a concluzionat ca […] s-a instituit pentru Ursu Gheorghe Emil un regim de teroare si in final de exterminare”.

„Non-violenta” Securitate

Familia Ursu mai arata ca intr-un mod bizar, ca exemple de „non-violenta” a regimului Ceausescu, sentinta apelata ofera pe martorii Petre Mihai Bacanu, Filipescu Radu si Andreescu Gabriel, despre care noteaza ca „nu au fost supusi aceluiasi regim ca si victima Ursu Gheorghe Emil”.

In realitate, ambii, Petre Mihai Bacanu si Radu Filipescu au scos in evidenta in depozitiile lor tocmai violenta Securitatii ceausiste: „Cand era vorba de violenta in ancheta, in ceea ce ma priveste era chemat mr. Pirvulescu […] mi-a zdrobit degetul mijlociu de la mana dreapta in usa, mi-a tumefiat fata. Acelasi ofiter [la perchezitie] a intrat in camera baiatului meu care la acea data avea 16 ani si pe care l-a lovit si l-a aruncat din patul in care dormea fiind pe la ora 2 noaptea. [Radu Chesaru] mi-a povestit ca in timpul arestarii a fost si el victima mr. Pirvulescu. Din pacate Chesaru s-a sinucis” (Petre Mihai Bacanu); Ofiterul de Securitate a fost dur, ancheta a inceput cu violenta fizica, lovituri cu pumnul, cu bastonul.

„Este greu de crezut ca judecatorul fondului nu a avut cunostinta de aceste declaratii. Martorul Petre Mihai Bacanu a relatat aceste imprejurari in fata instantei de fond. Judecatorul cauzei a refuzat insa sa i se arate degetul deformat, respingand intrebarea partii civile,” se arata in memoriu.

Practic, prin conduitele lor, Pirvulescu si Hodis ar supus victima, atat anterior detentiei sale cat si (mai ales) in perioada de detentie, unui tratament inuman ce a inclus torturi psihice si fizice greu de imaginat, si a carui intensitate a crescut in mod constant, culminand cu rezultatul urmarit: decesul lui Gheorghe Ursu.

Ancheta politica, deghizata in caz penal

Ancheta politica a fost deghizata intr-o urmarire penala pentru o infractiune de drept comun, motivul real al investigatiilor intreprinse fiind surprins chiar de Parvulescu in cuprinsul unui raport intocmit la data de 30 ianuarie 1985:

* „Tine in vederea publicarii un jurnal in care, pe parcursul timpului, a facut numeroase consemnari ce denigreaza realitatile din tara noastra, politica interna si externa a statului roman, inserind si comentarii dusmanoase din emisiunile postului de radio autointitulat Europa libera. Insemnarile mai contin si grave manifestari de calomniere si defaimare a conducerii de partid si de stat”;

* „Din anul 1974 intretine legaturi cu elemente din emigratia reactionara romana de la Paris, comentatori ai postului de radio autointitulat Europa libera, de la care a primit si introdus in tara, in anii 1974 si 1978, mai multe tiparituri in limba romana cu continut anticomunist”;

* „In anii 1978 si 1981, cu ocazia unor calatorii turistice efectuate in strainatate a furnizat postului de radio autointitulat Europa libera 2 materiale in care a comentat de pe pozitii dusmanoase masurile luate de partid in domeniul constructiilor din Romania, ca au facut obiectul mai multor emisiuni”;

* „A copiat 4 citate din diferite lucrari ale unor autori straini, ce contin referiri la necesitatea luptei impotriva statului si le-a afisat la locul sau de munca, cu scopul de a atrage atentia ca situatia critica din vremurile respective (cu sute de ani in urma sau in timpul regimurilor fasciste) s-ar potrivi in prezent realitatilor din Romania”;

* „Avand in vedere ca Ursu Gheorghe Emil a desfasurat o intensa activitate de propaganda dusmanoasa prin actiuni directe sau prin intermediul unor oficine de propaganda reactionara din strainatate…, impotriva acestuia urmeaza a se incepe urmarirea penala, continuarea cercetarilor sub stare de arest si trimiterea in judecata pentru savirsirea infractiunilor prevazute de art. 166 al. 2 Cod penal”;

* „Intrucat cel in cauza intretine legaturi apropiate cu unii scriitori care se afla in atentia organelor de securitate pentru conceptiile lor dusmanoase, urmeaza ca in cercetari sa se clarifice si natura relatiilor cu acestia”.

Acest raport a fost trimis conducerii DSS, respectiv generalului Iulian Vlad, seful Securitatii interne. De altfel, zeci de documente emis ede Securitate au fost atasate ca probe in acest caz, inclusiv ordine date de fosti sefi ai Securitatii sau ai ministerului de Interne.

Practica Securitatii: tratamente inumane

Potrivit familiei Ursu, din vastul probatoriu administrat in cauza rezulta insa atat starea de pericol la adresa celor cazuti sub puterea organelor de Securitate, generata de practica supunerii unei persoane lipsite de aparare la conditii de viata inumane, cat si vatamarea fizica si morala (prin tratament inuman si tortura), dusa pana la exterminare, a victimei Ursu Gheorghe Emil.

Intre actiunile inculpatilor si urmarea produsa exista o legatura de cauzalitate, degradarea treptata a starii de sanatate a victimei si chiar decesul acesteia fiind rezultatul acestor actiuni.

Edificatoare in acest sens sunt atat declaratiile martorilor in cuprinsul carora este prezentata starea victimei in toata perioada detentiei acesteia ca rezultat al actiunilor inculpatilor, cat si declaratiile cadrelor medicale care au examinat victima ulterior transportarii acesteia la spital.

In concluzie, faptele inculpatilor Pirvulescu Marin si Hodis Vasile intrunesc cerinta tipicitatii, suprapunandu-se asupra modelului abstract stabilit prin norma de incriminare,” conchide documentul citat.

Ce se discuta pe 2 iulie

Dupa cum spuneam, procesul urmeaza sa se reia la Inalta Curte pe 2 iulie, cand instanta pune in discutie ce martori ar trebui audiati sau reaudiati in acest proces. In esenta este vorba de persoane care au fost sub ancheta Securitaii in anii ’80.

De asemenea, se pune in discutie utilitatea unor inscrisuri, cerute ca probe, cum ar documente din dosarele Revoltei de la Brasov (1987) sau Revolutiei din ’89, carti scrise de disidenti si opozanti etc.

Completul de judecata din acest caz este format din Florentina Dragomir, Ioana Alina Ilie si Ionut Mihai Matei. Sentinta pe care Inalta Curte o va da in acest caz este definitiva.

Citeste si: Ziua in care Securitatea a dat vina pe Militie pentru moartea disidentului Gheorghe Ursu

Urmareste Ziare.com si pe Facebook! Comenteaza si vezi in fluxul tau de noutati de pe Facebook cele mai noi si interesante articole de pe Ziare.com.



Citeste articolul complet pe ziare.com

Primeste ultimele noutati pe mail

O colectie de articole selectate de echipa noastra. O data pe zi. Te poti dezabona oricand.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *